O zi între bunăvoință și mitocănie

Posted by Stefan Strajer On October - 17 - 2010

O zi între bunăvoință și mitocănie

 

Autor: Cornel COTUȚIU

Ceea ce fac pensionarii din Asociația de la Beclean (județul Bistrița-Năsăud), mai cu seamă acum, când guvernul vrea să le fure din buzunar un anumit procentaj din pensia lor, e foarte aproape de zicerea Monahului Delarohia: ”Să dai din ce nu ai.”

Acest gând creștin îi leagă de Congregația Inimii Neprihănite  „Casa Sfântul Iosif” de la Odorheiul Secuiesc  unde, acum câteva zile, un grup de pensionari s-au dus acolo (dar nu pentru întâia oară) nu cu mâna goală și nu din interese meschine, ci cu dragoste și bunăvoință pentru cei peste 130 de copii/adolescenți, proveniți din familii nevoiașe (dar nu numai) din cuprinsul României (ajunși aici după criterii străine de discriminare etnică, de sex și confesiune).

Nu sunt puțini kilometri până acolo, de aceea se obișnuiește un popas la ieșirea din Corund (o localitate vestită pentru ceramică populară), unde, pe terasa cu zeci de mese a hotelului restaurant ”Forgas”, pensionarii își scot din traistă de-ale gurii. Potrivit uzanței, cineva s-a dus să întrebe dacă ni se permite să ne așezăm pentru mâncare, asta presupunând, pentru doritori, și consumație din local: bere, suc, cafea, apă minerală ș.a. Persoana de la bar a acceptat, cu mențiunea (firească, de altfel) să lăsăm curat la plecare. Și ne-am așezat, scoțând din sacoșe ce a fost preparat acasă.

Din partea cealaltă, școlarii unui autocar – se vorbea ungurește –  tocmai se ridicau să intre în vehicolul parcat lângă trepte.

Abia am apucat să ne dorim unul altuia ”Poftă bună!”, când a apărut o fufă indignată, certându-ne pe o românească chinuită, să plecăm în 5 minute de acolo. Eram stupefiați. De ce să plecăm, câtă vreme ni s-a îngăduit șederea? Ea o ținea ca un papagal: Să plecăm, altfel, șeful o dă afară din slujbă. Insista isteric (deși, între timp a apărut și șeful și nici nu a luat-o în seamă). Noi, cu gura plină, cu îmbucătura nemestecată, ne strângeam farfuriile, pungile, lichidele, furculițele.

Am întrebat-o de ce micii excursioniști maghiari de alături au avut parte de alt tratament. Mi s-a strigat: „Pentru că au făcut comandă anticipată”. Anticipată? Cu urechea mea de dascăl de română am fost măgulit să aud din gura unei unguroaice țanțoșe neologismul românesc ”anticipată”. De fapt, ce vor fi comandat copiii? Nu era greu de observat că aveau fiecare preparate de la mămica. Eu, de acolo: ”Ce au comandat anticipat? Votcă, bere, ceai?”

Nu e prima dată când am constatat că în situații de isterie nu poate avea loc dialog.

La întoarcere spre casele noastre, în plină noapte, ne-am oprit la primul han, după intrarea în județul nostru. Tot pe motiv de foame și… sete. Am întrebat-o pe barmaniță dacă ne permite să poposim pe terasă, pentru a ciuguli ce ne-a mai rămas în bagaje. N-a avut nici o reținere. Și am stat acolo cât a fost nevoie, dar nu a apărut nimeni să ne alunge.

La un moment dat, am rostit o întrebare către grupul nostru: „De ce aici am fost tratați altfel decât acolo ?” Un moș hâtru a dat un repede răspuns: „Fiindcă aici ne aflăm în România”. Îl voi căuta să-l întreb ce trebuia înțeles prin aici.

Dacă guvernanții, Parlamentul român și Cotroceniul sunt atât de lași și meschini, acceptând de 20 de ani încoace șantajul UDMR-ului (aceasta însemnând nu colaborare, nu coaliție), așteptați-vă, cetățeni români, să nu puteți trece, în curând,  prin județele Harghita-Covasna decât cu pașaport. Fie că e vorba de tren sau de autoturism. Poate nu va fi nevoie, dacă veți fi cocoțați pe cal și cu o carne crudă sub șa… Veți avea norocul să fiți considerați urmașii înaintașilor lor. Dar carnea de sub șa va trebui să fie din trupurile românilor uciși la Ip și Trăsnea în 1940.

Ardelean fiind, pot constata pozitiv, totuși: majoritatea ungurilor din arealul românesc sunt oameni de bunăvoință. Ceilați se situează la categoria ”piszkos”, ”mocskos” – în psihic, în comportament, în cotidianul cel de toate zilele, garnisit cu „gulas” și ”palinka”.

One Response to “O zi între bunăvoință și mitocănie”

  1. maramuresanu says:

    Chelnerita respectiva era,fie proasta si necioplita fie o romanca
    “maghiarizata”si care,pe langa bunele maniere a uitat si limba romana!Unguroaicele sunt femei si dragute si manierate si nu le cred in stare sa jigneasca pe batranii de orice neam ar fi!

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors