To South Africa with love!

To South Africa with love!

Autor: Valeriu Cercel (Hamilton, Canada)

N-aş fi crezut s-ajung în viaţă

De gura soacră-mii să scap…

De-o săptămână e-o dulceaţă,

Pe cât era de vorbăreaţă

În fiecare dimineaţă

Se scoală cu dureri de cap,

Fi’n’că microbu’ o lucrează,

Trei meciuri zilnic nu-i uşor,

O văd la fiecare fază

Cum se agită, comentează,

De mine…n-o interesează (!)

Cu ochii în televizor,

Că, socotind, de-ar fi să vreau

Pe viitor linişte-n casă,

Cum pân’ acum nu existau,

Trei meciuri zilnic n-am, să-i dau,

Dar ca să-i fac viaţa frumoasă

O vuvuzelă tot îmi iau !

Post-campionat de fotbal

(South Africa 2010)

După atâtea meciuri grele,

Cu faze, goluri berechet,

Acel ecou de vuvuzele

Mi-a pus în suflet un regret ;

Pe vremea când eram copil,

Lovind băşica pe maidane,

Ai mei părinţi, driblând subtil,

Câd mă vedeau făceau baloane,

Plin de talente, fiţe, fente,

De-atunci i-aveam la deştu’ mic

Pe Torres, Klose, pe Llorente,

Ronaldo…era mizilic,

Dar tata, sictirit de moarte,

Cînd eu aveam un viitor (!)

Dorea să pun mâna pe carte

Decât o minge la picior,

Că prin liceu, aveam o şcoalăăă,

Înaintaş, la un nivel

Că de-ajungeam în naţională,

Precis Kakà făcea pe el,

Pân’ a sărit mama la cap,

Însă la faultul lui tata,

C-am mers în ghips, fără ciorap,

De fotbal m-am lăsat şi gata,

Visând o diplomă, şi-apoi

Un titlu, printre-atâţi nerozi,

Ca ei, aşa cum e la noi,

Să se dea grande pe la cozi,

De am ajuns la o etate

Un terchea-berchea-n cartier,

Cu ani pierduţi prin facultate,

Un prăpădit de inginer,

Putând să joc la Barcelona

Că Messi-ăla-i un afon,

Sau antrenor, ca Maradona,

Ori ca portar, cum e Buffon,

Şi-n loc să trag şuturi la poartă,

Lovele,-aplauze, onor,

De coadă trag mâţa, şi moartă,

Şi-un sfert din pensile lor,

Că de-aia zic, mă ierte sfinţii

De fac păcate-n astă zi,         

Aşa se-ntâmplă când părinţii     

Nu vor s-asculte de copii.