Eminescu – continua sa deranjeze

Posted by Stefan Strajer On June - 26 - 2010

IOANA BOT  –  GAFA

 … « Mihai Eminescu dépasse depuis longtemps les  limites d’un « culte de l’écrivain » …, Ioana Bot, 2007

 Autor: Paul Dancescu (Montreal, Canada) 

 

            In articolul intitulat « La construction du « poète national » dans la culture roumaine », aparut la Cluj in prestigioasa revista Transylvanian review, 2007, vol. 16, numarul 4, pp. 3-21, doamna Ioana Bot, conferentiar (2007) la catedra de Istoria literaturii romane   la Facultatea de Litere din Cluj, propune revizuirea sintagmei «  poetul  national » atribuita lui Mihai Eminescu. Prin pozitia inalta pe care o detine, doamna Ioana Bot are tot dreptul sa critice, sa atenueze sau sa darame afirmatiile enuntate de catre critici literari, unii de mare autoritate si pe care le considera exagerate.

            Chiar dela inceput insa avem surprize. In prima propozitiune din primul paragraf citim : « Objet d’une mythisation tenace, pratiquement ininterrompue depuis l’année de sa mort, Mihai Eminescu dépasse depuis longtemps les limites d’un « culte de l’écrivain »… Din propozitiune se intelege, contra oricarei logici, dar in schimb conform legilor gramaticale elementare, cum ca, sarmanul Mihai Eminescu este cel care depaseste limitele. Fara nici o indoiala, Eminescu este subiectul gramatical al propozitiunii. Deci poetul ar trebui si chiar trebue pus la punct cu severitate in paginile care urmeaza in articolului amintit desi, pe de alta parte, se subintelege ca nu aceasta trebuie sa fi fost intentia autoarei. Astfel subiectul logic ar fi critica literatilor nostri din trecut, care, dupa parerea doamnei Ioana Bot, au depasit si au adus lui Mihai Emilescu nenumarate, nemasurate si exagerate omagii cu tendinte politice. Dar doamna Ioana Bot pare ca, vrand pe de o parte sa inceapa articolul sau cu un ex abrupto, in stil anticatilinar, iar pe de alta parte cu un ex catedra, in stilul autoritar al viitorului profesor, academician, laureat, honoris causa etc., etc. – schioapata in diferentierea subiectului logic de cel gramatical. Iata mai mult decat o confuzie, este o gafa gramaticala  de anthologie.   

            De altfel doamna Ioana Bot este o recidivista a greselilor de gramatica.

            Stimata Doamna, va rog sa nu va suparati. Chiar si marele istoric si literat, regretatul academician Maurice Druon, cel care a fost foarte bine asezat in fotoliul sau de sub aula Academiei Franceze,  comisese nu de mult o eroare de lexic, o adevarata gafa de limba franceza, si asta in scris. Gafa lui a fost comentata cu mult haz in presa franceza de prim ordin. Puteti sa va considerati colega cu Maurice Druon. Este o onoare. 

            Nu ne permitem sa facem vreo propunere. Credem totusi ca, daca doamna Ioana Bot ar fi pus o virgula sau ar fi folosit un articol hotarat acolo unde trebue, un apostrof acolo unde legile gramaticale si ortografice elementare o impun, sau in mod chirurgical ar fi taiat propozitiunea in doua entitati independente, nu ar fi iesit acest penibil dublu inteles. Persoanele avizate stiu ca limba franceza este foarte pretentioasa in ceea ce priveste ordinea cuvintelor, aranjarea atributelor si complementelor intr-o fraza. Limba franceza nu admite rabaturi, care pentru un strain imprudent, oricat de bun cunoscator al limbii franceze s-ar considera, prezinta riscul unor accidente. SE pare ca Emil Cioran a fost unul dintre putinele exceptii de la aceasta regula.

            Mai departe, dna Ioana Bot este necrutatoare cu criticii literari si filozofii nostri din trecut, aceia care i-ar fi adus lui Mihai Eminescu elogii exagerate. Ii ia la rand. Incepe cu Titu Maiorescu, primul care utilizeaza sintagma « poet national », pentru un alt poet, acum peste o suta de ani. N-ar fi oare mai bine sa-l lasam pe Maiorescu sa doarma linistit? A trecut vremea cand operele lui Titu Maiorescu, Kogalniceanu, Dimitrie Cantemir si Gheorghe Sincai erau puse la index de catre distrugatoarele masuri anti-culturale romaneasti din anii 1948, iar cartile lor smulse din rafturile marilor biblioteci ale tarii. De altfel, pe vremea lui Titu Maiorescu, atat in Vechiul Regat cat si in Ardeal, precum bine se stie, notiunile de national si nationalist aveau o alta nuanta, ca sa nu zicem conotatie, decat astazi, cand in umbra ideologiei atat de dezbatuta a uniformazarii, termenul de nationalist a primit un sens peiorativ si poate ca, in viitor, aceiasi soarta o vor avea si temenele national si natiune.

            In continuare autoarea trece la Radulescu-Motru si Pompiliu Constantinescu pe care îi scruteaza si îi diseca cu o severitate necrutatoare. George Calinescu este deasemenea victima unei cruzimi cumplite si este caracterizat drept « ridicul ». Urmeaza citate si comentarii, din scrierile lui Serban Cioculescu, Stefan Augustin Doinas, Vladimir Streinu, Tudor Arghezi, Sextil Puscariu si altii. Ne miram cum de a scapat, ca prin minune, exegetul Perpessicius de cutitul taios al doamnei Ioana Bot. Ca sa ne convinga insa, Domnia Sa foloseste tehnica extrem de fragila a citatelor. Din fiecare autor citeaza cateva cuvinte. Dar, precum prea bine stim, nimic nu este mai inselator pentru cititor, decat politica citatelor. Pe baza citatelor, autoarea afirma ca toti, desi oameni de cultura, au facut afirmatii fara nicio acoperire justificatoare, ca au oferit simple asertiuni, fara nicio explicatie, deci fara valoare. De asta data citez eu din articolul doamnei Ioana Bot : «  il impose, il n’explique pas, il affirme, il glisse en empathie et finit en dictée ou en injonction ». Iar in alta parte a articolului se afirma : « aucun argument explicit n’est ajouté, car aucun argument « objectif » ne serait admissible ; la visée persuasive consiste non pas dans l’argumentation, mais dans l’assertion ». Oare asa sa fie ? De pilda in cele peste saptezeci de articole ale lui Serban Cioculescu, asupra lui Mihai Eminescu, nu se explica nimic ? Nu ma refer la analiza literara, care este de valoare incontestabila, ci la explicarea fenomenului Eminescu, a operei sale si a locului sau in ansamblul social, politic si cultural al epocii si al tarii.

            Doamna Ioana Bot este o combatanta impotriva mitizarii, ca un adevarat erou pe baricade. Intr-adevar, domnia sa demitizeaza cu inversunare. Astfel, într-un articol anterior intitulat « Storia e litteratura : Il tema della Roma antica nell’opera di Mihai Eminescu », publicat in revista Transylvanian review 2002, vol. 11, numarul 3, pp. 97-104, considera ca poetul a creiat un mit in drama Decebal. S-ar intelege cum ca, dupa exagerarile latiniste, « . . .  l’invenzione di una mitologia nationale significa, anche per Eminescu, l’invenzione di una mitologioa dacica »..  Dar aceste mitologii au fost de multa vreme, de peste un secol, analizate iar concluziile judicioase abunda. Nu mentionez decat comentariile lui Nicolae Iorga asupra lui August Treboniu Laurian, publicate in 1911, intr-un text nu usor de citit si de urmarit si cu o structura stilistica foarte complicata, dar fara greseli de gramatica.

             Desigur, nu este cazul aici, despre autoarea de care ne ocupam, dar in medicina, inversunarea impotriva miturilor ar purta numele de fenomen de fixatie.

            Sa trecem in cateva cuvinte la unele insinuari din text. In articolul domniei sale gasim un citat din Ion Scurtu, despre Eminescu, citat desprins dintr-un text foarte vechi, din primii ani ai secolului trecut : «dès sa jeunesse comme prédestiné à devenir le compréhensif le plus profond et le plus ample de l’âme roumaine, à cause de son origine paysan, de ses errances de jeunesse à travers toutes les provinces roumaines, de la formation universitaire …. ». Opresc citatul aici, pentru ca la ultimile doua cuvinte din citat, doamna Ioana Bot adaoga, in paranteza, cu malitie (pourtant inachevée). Trebue sa marturisesc ca referindu-ma la gramatica si la stilul articolului analizat acum, ramân surprins in fata unor constructii stilistice ciudate, mult prea pretentioase, precum si a unor gafe elementare de gramatica, din partea unui absolvent a studiilor universitare si as adaoga in paranteza, la fel de malitios (pourtant achevées).

            E drept ca, exceptand gafa initiala, autoarea nu-l nedreptateste pe Mihai Eminescu. Pe parcursul articolului, autoarea ii aduce unele elogii. Il iarta. Substratul de ranchiuna este indreptat in mod evident numai impotriva criticilor literari. Dar este o ranchiuna cu furii. Cu totii am vazut sau auzit de cucoane navalnice cum a fost Elena Ceausescu, Ana Pauker, Dolores Ibaruri, sau chiar doamna Busulenga, cea care vorbind repede isi incepea cursul universitar de la use, de cum intra in amfitreatru – dar care pana la urma a mers la manastire. Putina pocainta ar trebui si in cazul de fata. Sa dai numai cu barda in dreapta si in stanga, sa critici nume de oameni care au reprezentat si reprezinta ceva in cultura noastra, poate fi oare semn de inalta activitate intelectuala ? Si precum vedem, autoarea nu se incurca in critica cu nume marunte, ci numai cu numele mari ale culturii noastre. Este vechea si jalnica politica romaneasca de demolare. Daramam totul.

            Uneori doamna Ioana Bot pare ca insinueaza. Astfel Domnia Sa ar vrea sa spuna ca Pompiliu Constantinescu, prin propunerea insistenta de a se creea o catedra universitara dedicata exclusiv lui « Eminescu », ar fi intrevazut un mit national. Ne intrebam daca nu cumva urmarea si creerea unui post universitar pentru sine insusi ? Este posibil sa fi fost asa. Dar prin fenomen de bumerang, n-ar fi oare posibil ca si acum, doamna Ioana Bot sa urmareasca ceva, utilizand o adevarata dezlantuire critica, cu desfasurarea tuturor stindardelor ? Aici avem o banuiala. Nu cumva se vede ministeriabila (ca sa folosim un cuvant al lui Gh. Calinescu, criticul literar considerat de autoare drept « ridicul ») sau poate intrevede un scaun in aula Academiei Romane, sau poate, cunoscatoare a tainelor limbii franceze, chiar un fotoliu à L’Institut de France. Si are toate sansele, astazi cand, prin mijloace foarte subiective, se practica politica de promovare in locurile cele mai de varf ale societatii.

            Oricum, pana atunci, gafa ramane gafa.

            Dr. Paul Dancescu, Phd., FRSTMH, Ex presedinte al Tropical medicine consultants reg’d si presedinte al Association culturelle roumaine reg’d, Montréal – Canada

One Response to “Eminescu – continua sa deranjeze”

  1. Emilian says:

    Eminescu n a murit ! El a fost omorât pentru ca n a acceptat compromisuri ! Sadoveanu a trăit mult si bine pentru ca le a accepta ! Dixit ! Si , Ioana bot nu este altceva decat un compromis !

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors