„ÎN UMBRA MARILOR IMPERII UCIGAŞE” – Fiii Bucovinei

Posted by Stefan Strajer On May - 13 - 2010

FIII  BUCOVINEI

„ÎN  UMBRA  MARILOR  IMPERII  UCIGAŞE”

 

Autor: Corneliu Florea

Volumul  istoricului  MUGUR  ANDRONIC  mi-a  căzut  în lectură în cel mai potrivit moment, când scriam o cronică  bucovineană despre risipirea lor prin lume de la  începuturile anexării Ţării de Sus a Moldovei la Imperiul Habsburgic şi până la Al Doilea Război Mondial. Aşa se face că răsfoind iniţial volumul mi-am dat seama imediat că este o bună referinţă pentru RISIPIREA pe care o scriam, în care relatez atât despre bucovinenii care au venit, de bună voie în Canada şi s-au stabilit, cât şi la cei ce au fost risipiţi, pieririi, de către imperiile dominante din jur prin războaiele lor de cuceriri şi dominaţii nedrepte. În războaiele lor, fiii Bucovinei nu aveau nici un interes, erau trimişi ca soldaţi unde era cea mai mare bătaie de foc: linia întâia.

De la răsfoirea volumului ÎN UMBRA MARILOR   IMPERII  UCIGAŞE, am trecut imediat la lectura lui, cu creionul în mână, realizând că volumul nu este doar o lectură istorică necesară ci lectură comparativă cu ceea ce scriam eu. La sfârşitul lecturii am fost foarte satisfăcut. Recomand cititorilor acest volum deosebit fiind o amplă frescă din istoria noastră adevărată, nu cea contrafăcută de Roller şi urmaşii lui, prin sciziparitate, de la ocupaţia sovietică şi până în zilele de azi, ale  lui Tismăneanu, Patapievici şi Băsescu.

Mugur Andronic, istoric, arheolog, promotor al unei societăţi de patrimoniu bucovinean, dovedeşte prin acest volum calităţi de cronicar istoric desăvârşit prezentându-ne împrăştierea şi irosirea fiilor Bucovinei în Primul Război Mondial. Ca scriitor, în această temă, a ales o foarte bună cale de mijloc plasându-se între istoric, ceea ce profesional este, şi povestitor a celor aflate de la bucovinenii cei bătrâni, care au făcut acel război. În paranteză, azi se  merge pe o pistă snoabă, când  toţi folosesc, şi se consideră,  romancieri, nuvelişti, eseişti, analişti şi politologi, marginalizând naratorii înzestraţi, povestitorii captivanţi, care de fapt sunt cei mai savuraţi şi apreciaţi  de majoritatea  cititorilor ce doresc situaţii şi personaje cât mai autentice.  Pentru mine, Mugur Andronic în acest volum a fost un mare povestitor, care cu îndemânare scriitoricească a ştiut să prezinte esenţialul din acel războiul mondial, nu prin personaje sofisticate, fabricate cu pipa în gură şi mimă de gânditor al lumii, ci prin adevăraţii fii ai Bucovinei ce au fost încorporaţi, puşi să jure credinţă împăratului, instruiţi şi trimişi în linia întâia. 

Autorul porneşte naraţiunea de unde i se trag rădăcinile, din sudul Bucovinei, la vremea când s-a declanşat Primul Război Mondial. Nu insistă, era de prisos, asupra scânteii ce a declanşat explozia butoiului cu pulbere pregătit în acest scop, ci ne prezintă bine conturat, reliefat minuţios despre aflarea începutului de război între împărăţie şi Serbia, despre primirea ordinelor de încorporare a bucovinenilor, reacţia şi starea lor sufletească. Are curajul scriitorului, informat şi liber, să arate cum se sustrag evreii din Bucovina de la încorporări, de la trimiterea lor pe front, în timp ce fiii bucovinenilor urmează corect ordinile împărăţiei. Bucovinenii sunt trimişi în două regimente de infanterişti: unul galiţian la Lemberg şi altul la Cernăuţi, regiment cernăuţean. Pornesc repede la război fiindcă toţi, de la soldaţi la împăraţi, au crezut că până la Craciun e gata. Şi a durat  patru ani, în care autorul este alături de fiii Bucovinei, prezentându-ne pe rând episoade tragice, dramatice, peripeţii atât de pe frontul din Italia, dar mai ales situaţia din Rusia unde se duc lupte inegale numeric, unde mor mulţi dintre bucovineni, despre chinuitorul  prizonierat şi apoi apocalipsa declanşată de revoluţia comunistă şi brutalul război civil de ani de zile. În această nouă situaţie, bucovinenii au devenit ai nimănui dar erau prinşi de situaţia conflagraţiei mondiale. Neputând să se întoarcă direct acasă, în Bucovina, unii şi-au pus nădejdea întoarcerii în Romania, care intrase în război împotriva Imperiului Habsburgic în ideea întregirii naţionale. În această  odisee a întoarcerii, prin Siberia la Vladivostok si de acolo pe partea cealaltă a lumii, peste mări şi oceane, autorul captivează total cititorul între realul situaţiei fără siguranţă, plină de capcane şi imaginaţia de eliberare a eroilor săi, dintre care unii, chiar, o pornesc spre Alaska.

Lăsând la o parte epicul atât de bogat şi bine prezentat literar, volumul este impregnat de  tragedia cumplită prin care au trecut fiii Bucovinei, pe care autorul o înrămează într-o galerie de tablouri reuşite ce trebuiesc privite concentrat, îndelungat şi meditativ.

Referindu-se la războaie, în general şi mizeriile lor, am rămas impresionat în faţa unuia tablou redus în cuvinte, dar foarte semnificativ, povesteşte un rus: „- când am fost bătuţi de japonezi la Port-Arthur, în loc de obuze, din ţară ne aduceau iconiţe, vagoane întregi de iconiţe, pentru a da mai mult curaj soldaţilor, iar generalul şi-a adus din Lituania   –   şi-şi  ţinea într-un vagon special  –  o vacă cu lapte, pentru a i se servi, în fiecare dimineaţă, cafeaua cu frişcă proaspătă.” Etalon! Mai mult, pentru mine iconiţele de la Port-Arthur, după o sută de ani, sunt iconiţele tv de azi. Ar trebui să dezvolt ideea, mă gândesc că fiecare o poate face singur. Eu doar îi mulţumesc autorului pentru consemnarea unui fapt aparent banal, dar care fixează situaţia reală internaţională de azi: intoxicarea propagandistică la care suntem supuşi, cu consecinţe dezastroase. Ca exemplu a consecinţelor  manipulărilor prin propagandă este însăşi situaţia de azi a bucovinenilor, ce au ajuns într-o asemenea stare de inhibiţie încât tac şi rabdă orice, în continuare. Nu au curajul să se apropie de adevărul tragediei lor, să-l dezvăluie şi să-l facă public. Să ceară justiţie pentru trecut şi o viaţă liberă în viitor.

Oameni buni, dragi bucovineni, dacă nu o faceţi voi, cine să o facă pentru voi?!? Luaţi exemplul autorului acestui volum, alăturaţi-vă societăţii culturale bucovinene, nu lăsaţi să se piardă memoria, fiindcă asta înseamnă şi pierderea personalităţii. Evreii şi ucrainenii din Bucovina scriu tomuri peste tomuri despre ei, unele-s confabulaţii strigătoare la cer, iar voi nici nu vă pomeniţi neamurile, prietenii jertfiţi de asupritorii din vremea împăraţilor, a ţarilor roşii şi-al preşedinţilor ucraineni democraţi doar cu ai lor. 

Autorul Mugur Andronic, îşi încheie destul de abrupt, dar panoramic, volumul: bucovinenii aşteptând, într-o gară, un tren să se întoarcă acasă la încheierea războiului. Ultimul rând fiind: va urma. Aşteptam şi noi cititorii urmarea ce ar trebui să fie o mare trilogie bucovineană, fiindcă bucovineanul Mugur Andronic are toate datele şi resursele istorice necesare, are energia intelectuală pentru a o scrie.  Prima parte e scrisă, autorul poate să o revadă, să o îmbogăţească, a doua ar fi cea dintre războaie, în România  Întregită, în care minorităţile s-au bucurat de drepturi constituţionale depline, au fost liberi şi au prosperat, iar al treilea volum, marea tragedie a bucovinenilor români începută în 1940 de Armata Roşie, continuată  de dictatura comunistă iar astăzi, in partea nordică de dictatura anti-românească a naţionaliştilor ucraineni. În paranteză, să nu se uite şi să fie judecat de bucovineni şi de istorie; Emil Constantinescu şi Adrian Severin, care în 1997 au întins mâna celor ce au tras linia nedreaptă prin Ţara de Sus a lui Ştefan cel Mare …

Aflându-mă în Bucovina, am vrut să-l cunosc personal şi să-l felicit pe istoricul şi scriitorul Mugur  Andronic. Nu am avut şansa, aşa că scriu aceste rânduri, urându-i succes.

CORNELIU  FLOREA

APRILIE  2010,  WINNIPEG  –  CANADA

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors