Multumim din inima partidului!

Posted by Stefan Strajer On May - 6 - 2010

Multumim din inima partidului!

 

Grigore L. CULIAN (New York Magazin)

Prima editie a Forumului Presei Românesti din SUA si Canada (eveniment desfasurat in perioada 22-24 aprilie – la Chicago, si organizat de agentia de presa “Romanian Global News”, de biroul parlamentar al deputatului Colegiului 3 Diaspora, Mircea Lubanovici, si de Fundatia Romanilor de Pretutindeni din Bucuresti, in parteneriat cu Departamentul pentru Românii de Pretutindeni din ministerul roman de Externe) a inceput cu ghinion. Desi Forumul a fost incadrat intr-o manifestare mult mai ampla (expozitia intitulata American-Romanian Tourism and Trade Show), avand ca scop promovarea potentialului de turism si de afaceri romanesc, “capetele de afis” care si-au anuntat prezenta la acest eveniment s-au gasit in imposibilitatea de a participa din cauza norului de cenusa emanat de vulcanul din Islanda care a paralizat traficul aerian spre si dinspre Europa. |n aceste conditii, lipsa “obiectului muncii” (politicieni si oameni de afaceri) i-a determinat pe sponsori sa-si retraga banii investiti, aruncand in derizoriu munca de cateva luni a unei mari romance, dna Teodora Fulea, si spulberand efortul altor cativa oameni adevarati care au ajutat-o! A fost ghinion sau lipsa de omenie?!

“Lantul slabiciunilor” a continuat vineri, cand era programata video-conferinta cu marii absenti: seful Departamentului pentru Romanii de Pretutindeni, Eugen Tomac, si deputatul “nostru”, Mircea Lubanovici. La 7:30 dimineata ne aflam cu totii intr-un studio ultramodern din Chicago, dar, dupa zeci de incercari esuate de a se stabili legatura cu Bucurestiul (plus o ora de asteptare), video-conferinta noastra a cazut! “Ceasul rau”, mi-am zis, dar umorul lui Steven Bonica si efortul lui de a ne face sa ne simtim cat mai bine in “Windy City” ne-au facut sa uitam de ghinioane. Vizitele la bisericile romanesti din Chicago sau la gradinitele si scolile unde copiii invata Limba Romana au readus buna dispozitie printre noi, mai ales ca putini auzisera despre “oazele” create de cea mai puternica si bine organizata comunitate romaneasca din America de Nord. Jos palaria!

Sambata s-a spart ghinionul si am reusit sa prindem o legatura audio-video cu Bucurestiul, dar surprizele au continuat. “Dialogul” nostru cu dl secretar de stat Eugen Tomac si cu deputatul Mircea Lubanovici despre problemele comunitatilor romanesti din America s-a transformat intr-un monolog al celor doi alesi, iar reprezentantii nostri, “uitand” de subiect, s-au intrecut in osanale aduse celor care ne platisera transportul, masa si casa! Mai mult, cand mi-a venit randul sa vorbesc si i-am spus dlui Eugen Tomac ca am senzatia ca ma aflu la o sedinta de partid, legatura s-a intrerupt brusc! Am insistat, amintindu-i deputatului Mircea Lubanovici despre dezastrul de la consulatele Romaniei, unde personalul foarte redus face imposibila comunicarea cu functionarii (nu raspunde nimeni la telefon!), despre legea stramba a cetateniei romane (care recunoaste decretul lui Ceausescu prin care cetatenii romani au fost deposedati abuziv si neconstitutional de acest drept si le cere sa REDOBANDEASCA ceea ce au prin nastere!), despre atitudinea paralela cu realitatea a angajatilor Institutului Cultural Roman in relatia cu comunitatile romanesti. In loc sa raspunda clar, deputatul “nostru” ne-a vorbit despre initiativele sale parlamentare privind…clonarea sau ziua de rugaciune pentru romanii de pretutindeni! In plus, drept “pedeapsa” pentru interventia mea, am fost scos de pe lista jurnalistilor care primeau zilnic, de la biroul parlamentar, “Revista presei” din tara. Aveam sa constat asta dupa revenirea la New York. Ciudat comportament pentru un (liberal) “democrat”! Am lasat la urma “partea plina a paharului”: nasterea Asociatiei de Presa Româna Nord Americana (North American Romanian Press Association – NARPA). Desi mi s-a oferit functia de vice-presedinte, am refuzat sa ma angajez intr-o activitate care ma depaseste din cauza volumului enorm de munca la ziar, preferand sa fiu purtator de cuvant, pozitie din care pot fi mult mai folositor colegilor mei. Din pacate, lupta pentru functii a inceput, unii dintre noi considerandu-se mai jurnalisti decat altii inainte ca noul organism sa aiba propriul statut si sa fie inregistrat oficial. Oricum, multumim din inima partidului si alesilor “nostri” pentru “dialogul constructiv”…

P.S. Ii multumesc lui Steven Bonica si echipei lui pentru tot ce au facut pentru noi in aceste zile. Fara acesti oameni, aventura noastra la Chicago ar fi fost un fiasco!

Grigore L. Culian (New York Magazin)

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors