MARYHILL – Muzeul de arta de pe râul Columbia

Posted by Stefan Strajer On May - 6 - 2010

MARYHILL – Muzeul de arta de pe râul Columbia

Autor: Corneliu Florea
(Winnipeg, Canada)

Acolo, în nord-vestul Statelor Unite, unde Râul Columbia desparte Statul Oregon de Statul Washington, unde amerindienii acestor pamânturi spuneau ca se întâlneste stralucirea dogoritoare a soarelui cu ploile binefacatoare venite de pe ocean, pe malul drept al râului, înalt si abrupt, se afla Muzeul de Arta Maryhill ce este împlinirea visului a patru prieteni. A unui american întreprinzator si norocos, a unei dansatoare ce a impresionat America si Europa, a Reginei Maria a României si a unei pasionate colectoare si pastratoare de arta, Alma de Bretteville Spreckeles.


Americanul, Sam Hill, s-a nascut în 1857 în Nord Carolina într-o familie de quaker (membrii unei societati religioase ce se considera prieteni egali, aparuta în regatul englez în vremea asa zisei disidente fata de biserica anglicana, motiv pentru care au fost numiti quakers în mod peiorativ, porecla pe care ei au acceptat-o si chiar o folosesc ca distinctie fata de alte grupari religioase). Bine înzestrat intelectual, robust si harnic a muncit în compania de cai ferate Great Northern a unchiului sau. Întreprinzator si inovator a devenit un expert în constructii rutiere si feroviare de pe urma carora a prosperat si a devenit un bogat om de afaceri. A calatorit mult, si fiind o fire foarte placuta, si-a facut multi prieteni adevarati.
În 1907 a cumparat pe malul drept al Râului Columbia, deci în Statul Washington 7.000 de acri (un acru ceva mai mare decât o jumatate de hectar) pe care a vrut sa stabileasca o comunitate agricola pentru quakers, o societate crestina care sustine si propaga simplitatea si integritatea, pacea si armonia, egalitatea si caritatea, fara ierarhii politice sau religioase. Minunat, mai ales partea asta cu ierarhiile. Dupa un timp Sam Hill si-a schimbat planurile, începând constructia unui ranch house pentru familia sa. Cum sotia lui se numea Mary iar el era Hill a numit atât ranch-ul cât si mansion-ul Maryhill.
Mansion este o casa foarte mare, cât un palat. Maryhill este o constructie asezata paralel cu râul, de forma unei cutii de chibrituri cu trei nivele, având la capetele opuse, rampe simetrice de automobil ce urca pâna la etaj unde sunt intrarile principale. Astfel, cladirea are un aspect curios, unic într-un anumit fel având intrarile pe laterale, când, de regula cladirile impunatoare au intrarea principala la fatada nu pe laterale. Proiectul acesta original, absolut american, a fost conceput de niste valorosi arhitecti adusi tocmai din capitala Statelor Unite, din Washington D.C.
Înainte de-a fi terminata cladirea arhitectilor din estul cel avansat si luminat, aici în vestul salbatic, Sam Hill s-a razgândit din nou, a renuntat sa o foloseasca drept locuinta familiala si s-a gândit sa o doneze unor scopuri publice. Cum în acea vreme, americanii traiau clocotitor o perioada de etalare si prin cultura, s-a nascut ideea unui muzeu. Ideea a venit din partea unei prietene, Loie Fuller, o frumoasa si celebra dansatoare americana, devenita faimoasa la Paris prin originalitatea costumatiei si a luminilor de scena, o mare si de viitor inovatie la acea vreme. Loie Fuller si-a câstigat aureola de diva si un loc special în înalta societate artistica parisiana, devenind o apropiata a sculptorului Auguste Rodin. A fost prietena apropiata a Reginei Maria cu care a întretinut o bogata corespondenta, ulterior publicata într-un volum.
În cercul prietenilor lui Sam Hill a fost si Regina Maria a României, nepoata Reginei Victoria a Angliei si a Tarului Alexandru al II-lea. În 1926, Regina Maria a facut un fastuos turneu în Canada si Statele Unite, l-a vizitat si pe Sam Hill la Maryhill, unde, la cererea acestuia, a adus obiecte personale si de arta pentru viitorul muzeu.
Alma de Bretteville Spreckels, sotia unui magnat al zaharului american, prietena devotata a lui Sam Hill si a Reginei Maria, a dus la îndeplinirea muzeului, dupa moartea neasteptata a lui Sam Hill în 1931. Acum, dupa atâti ani, muzeul nu este numai amintirea acestor prieteni, dar si o comoara de arta prin donatiile Familiei Mary si Sam Hill, a Reginei Maria, a dansatoarei Loie Fuller, care a donat toate lucrarile de arta primite cadou din partea lui Auguste Rodin, la care se adauga si donatiile de arta ale Familiei Bretteville – Spreckels.
Despre Muzeul de Arta Maryhill din Statul Washington am aflat prima data în 1988, când fiul nostru, Florin Tudor, s-a întors de la Congresul ARA ce a avut loc în Portland – Oregon, unde a prezentat eseul Constitutia de la 29 Februarie. La sfârsitul Congresului ARA, organizatorii au aranjat si o excursie, surpriza pentru participanti, la acest muzeu, unde, într-un anumit fel, românii s-au întâlnit cu istoria lor, cu regina lor, cea devotata întregirii neamului românesc. Florin Tudor a fost entuziasmat si ne-a povestit cu însufletire amanunte despre vizita si donatiile Reginei pe meleaguri atât de îndepartate de România. Ne-a stârnit curiozitatea.
În Iunie 1989, am facut un mare tur automobilistic nord american. Am strabatut preeria, am trecut prin si peste grandiosii Munti Stâncosi si am ajuns la Oceanul Pacific. Din orasul Vancouver am luat un ferry pâna pe marea si frumoasa Insula Vancouver. Mai departe, dupa câteva zile, cu alt ferry am trecut în Statele Unite în Olimpic National Park. Si de aici a mai ramas o aruncatura de bat pâna la Muzeul de Arta MaryHill. Vizitarea muzeului ne-a stârnit interes, amintiri si emotii.
Pentru ca generatia noastra, crescuta si îngrijita ideologic de dictatura comunista, a fost foarte ocupata cu istoria tuturor comunistilor de pe mapamond, în special cu fratii nostri de la rasarit, nu a mai ramas timp si de istoria noastra, în special cea despre unirea întregului popor român sub coroana regala, fiindca între timp s-a dus si coroana si o parte de rasarit a României. Asa ca, la Maryhill, dintr-odata ne-am pomenit într-un mic spatiu de istorie româneasca, în care se afla o frumoasa colectie de obiecte personale ale Reginei Maria, printre care si o copie a coroanei purtata la Alba-Iulia la consfintirea unirii celei firesti a poporului român. Tablouri si fotografii ale familiei regale, începând cu cele ale bunicilor pâna la cele ale urmasilor, sunt expuse cu gust decorativ rafinat într-un spatiu amplu rezervat la nivelul principal al muzeului. Vizitând pe îndelete, citind toate indicatiile si comentându-le între noi, ne-au reverberat sentimente si certitudini ca apartinem unui popor vechi, de doua milenii, de sine statator în spatiul dacic si suntem neolatini ca fire si vorbire. Într-un moment istoric poporul român a reusit sa se reîntregeasca dupa ce, secole dupa secole, a fost supus si împartit între mari imperii. În timpul razboiului mondial si apoi la actul reîntregirii, Regina Maria, desi cu radacini îndepartate de poporul roman, s-a daruit acestui moment apoteotic alaturi de întreaga generatie româneasca, la împlinirea nationala. Ce pline de personalitate si mândrie nationala au fost acele generatii românesti în acele vremuri, când mândria nationala facea parte din identitatea tuturor popoarelor europene si în ce stare de degradare am ajuns sub tirania comunista impusa prin forta. La ce îndoctrinare brutala am fost supusi, daca trebuia sa adulam marele popor sovietic, comunist, far calauzitor si în acelasi timp sa dispretuim, blamam si sa negam truda si jertfa, daruirea si înfaptuirea înaintasilor nostri, a poporului nostru. Eram obligati sa preamarim pe straini si alogenii comunisti adusi peste noi. În ce abominabila tiranie am fost târâti pentru a fi saraciti, depersonalizati si obedienti.
La gift shop–ul muzeului, printre vederi si pliante despre muzeu, am gasit doar un singur volum referitor la Regina Maria “THE  LAST  ROMANTIC’’ de Hannah Pakula aparut într-o editura new-yorkeza în 1984. Un volum de cinci sute de pagini, în conditii grafice atragatoare, având pe prima coperta una dintre cele mai reusite fotografii ale reginei care îi arata din plin frumusetea regala. Pe lânga fotografie este si un subtitlul “The life of the legendary Marie, Queen of Roumania, the most famous beauty, heroine and royal celebrity of her time’’ – viata legendarei Maria, Regina României, cea mai faimoasa frumusete, eroina si celebritate regala a timpului ei. Pe ultima coperta, pasaje din presa americana care apreciaza la superlativ autoarea pentru documentatie, stradanie si reusita artistica. A fost un mic cadou pentru Ica. Mai apoi, în timpul lecturii, îmi nara mici episoade din acest roman istoric, iar la sfârsitul lecturii mi l-a recomandat imperios. L-am citit concentrat, cu sublinieri si notatii. Desi documentat total, lectura nu are rigiditatea manualelor de istorie ci de un atractiv roman de familie scris în buna maniera literara. A fost lectura mea preferata a anului 1989. Autoarea este o intelectuala evreica plecata din România, dupa instalarea dictaturii comuniste, si stabilita în Statele Unite. Nu a binevoit sa-mi raspunda la scrisoarea prin care o felicitam si îi ceream permisiunea unei largi recenzii cu citate. Pacat, as fi dorit ca si alti români sa afle despre cartea ei, în care descrie cu amanunte si însufletire vizita Reginei Maria la Maryhill în Noiembrie 1926. Despre surprinderile reginei în fata peisajului arid, în fata mansion-ului, despre emotiile ei, despre speech-ul ei atât de aplaudat si apreciat de catre cei doua mii de invitati a lui Sam Hill si multe, multe altele. Poate, dupa Decembrie 1989, autoarea sa fii permis publicarea în România a acestei biografii atotcuprinzatoare a Reginei Maria. Merita sa fie publicata fiindca completeaza fresca din vremurile cu regi si regine a României. Poate volumul va fi un exemplu si impuls pentru un istoric sau scriitor român sa intre în competitie istorico-literara cu Hanna Pakula, si apoi sa-si trimita volume la Maryhill, unde din când în când mai trec si români în vizita. Poate si un pliant din partea Ambasadei Române …
A doua vizita la Muzeul de Arta din Maryhill am facut-o în August 1994. Ne întorceam din California si am oprit câteva ore la muzeu, sa îl vada si invitata noastra din România, colega si prietena noastra, Dr. Violeta Naghiu.


Între timp s-au schimbat multe la muzeu; sculpturile lui Auguste Rodin si galeria dansatoarei Loie Fuller, ce avea afise de reprezentatii facute de mari pictori parizieni ai vremii, au fost mutate de la upper level la lower level, unde aratau mai mult ca îngramadite decât ca exponate într-o galerie de arta destinata vizitatorilor. Exponatele Reginei Maria si Sam History Room îsi pastrau, înca, exact acelasi spatiu, la main level, iar colega noastra a fost uimita de amintirea pastrata trecerii Reginei Maria pe aici în urma cu aproape saptezeci de ani. Însa la gift shop nu am mai gasit pliante sau carti despre trecerea ei pe aici. Am avut o strângere de inima la gândul ca, în viitorii ani, o alta conducere a muzeului care va face tot mai mult loc artei americane în muzeu, o va coborî si pe Regina Maria lânga Loie Fuller si Auguste Rodin la lower floor, care de fapt e un demisol. Mai ales ca Ambasada României din Statele Unite, acum ca si în trecut, nu arata nici-un interes fata de memoria Reginei Maria din acest muzeu, desi ea a reprezentat cu adevarat tara noastra, ceea ce ar trebui sa faca si membrii ambasadei. Poate or fi aceiasi diplomati si diplomate de pe timpuri, dar acum primesc indicatii pretioase din alte directii …
Când am parasit mansion-ul lui Mary si Sam, si a invitatei lor, Regina Maria, ne-am plimbat prin frumosul parc înconjurator, plin de arbusti decorativi, flori si pauni, pasarile favorite ale Reginei Maria, si am plecat cu un sentiment de tristete ca lasam în urma evenimente istorice românesti, fata de care, aici si peste tot, noua ochlocratie conducatoare este total indiferenta. Ochlocratia post-decembrista nu este interesata de ce trebuie sa refaca dupa îndelungata si chinuitoarea îndoctrinare comunista, ci cu ce se pot ei procopsi, fiindca pentru ei patrimoniul românesc este doar un ciolan: nu apucat, ci primit pentru ca au facut sluj!! La noi, acum, se fura si banul public mai ordinar ca niciodata! Noi nu avem oameni ca Sam Hill, care aici pe proprietatea lui a înaltat, din beton, o replica a anticului STONEHENGE din Britania, un memorial pentru soldatii americani cazuti în Primul Razboi Mondial în Europa.
Cinste acestui OM, care si-a respectat cu daruire semenii.

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors