Cele şapte minuni ale PCRM (II)

Posted by Stefan Strajer On April - 3 - 2010

ENCICLOPEDIA MINCIUNILOR COMUNISTE

Cele şapte minuni ale PCRM

2.Consumul final – factor primordial al creşterii economice în „deceniul Voronin”

Autor: Vasile Soimaru

Creşterea economică de 52,3% atinsă, chipurile, în cei aproape nouă ani de guvernare neokominternistă (cifră anunţată oficial săptămâna trecută) a fost influenţată preponderent de creşterea consumului final. La rândul ei, această creştere a fost asigurată cu precădere de suma transferurilor de mijloace băneşti din străinătate. În 2008 acestea au crescut de 11 ori faţă de anul 2000, iar în 2009, în primele nouă luni ale căruia a activat guvernul comunist Greceanâi-2, suma transferurilor s-a micşorat cu 478 mln. USD, sau cu circa 30 la sută, faţă de 2008.
Deşi consumul final e parte componentă a PIB-ului (produsul intern brut), în 2009 respectivul consum a depăşit PIB-ul cu 14 puncte procentuale! Din categoriile de utilizări, doar formarea brută de capital a cunoscut o tendinţă pozitivă, crescând de la 23,9% în 2000 la 37% din PIB în 2008, dar s-a modificat simţitor, într-o direcţie nedorită, contribuţia principalelor tipuri de activităţi la formarea PIB: ponderea valorii adăugate brute în formarea PIB-ului s-a diminuat de la 87,5% la 82,4% (contribuţia totală a industriei şi a agriculturii s-a redus în acest sens de la 41,1% la 24,4%), în schimb, cea a impozitelor nete pe produse a crescut de la 12,5 la 17,6%.
Comerţul exterior, oriunde în lume, este un catalizator al dezvoltării economice. Doar la noi, cu voie sau fără de voie, trista guvernare comunistă n-a ţinut cont de această axiomă. Din incompetenţă sau din rea-voinţă, politica liderilor comunişti de la Chişinău în acest domeniu a întrecut orice măsură, provocând adevărate cataclisme economice pentru care vom plăti mulţi ani în şir şi după ultima lor suflare (aici ne referim şi la lipsa de programe de modernizare a potenţialului de producţie internă, inclusiv cel de export). În 2008, soldul negativ dintre exporturi şi importuri a alcătuit 3 mlrd. USD, ponderea exportului în PIB micşorându-se de la 50,1% la 40,7%, iar cea a importului crescând, respectiv, de la 74,4% la 91,5%.
Un eşec al politicii în domeniul comerţului exterior, ca urmare a politicii externe antinaţionale, promovată de către neocomunişti, poate fi considerată prăbuşirea, din 2006, de aproape două ori a exporturilor moldoveneşti în Rusia, „partenerul strategic nr. 1” al comuniştilor moldoveni. Chiar dacă, pentru perspectivele RM, reorientarea unei părţi a comerţului exterior spre economiile civilizate e pozitivă, ritmurile acestei reorientări au lovit crunt în modesta noastră economie naţională şi în populaţia celei mai sărace ţări din Europa. Rezultatul acestor tendinţe nu este doar încercarea de a îngenunchea, cu sprijinul tacit al PCRM, statul suveran şi independent RM, ci şi provocarea unui altfel de genocid, economic şi social, în această parte a Europei. Şi aici trebuie să recunoaştem „calitatea” perfidului joc al politicii externe ruseşti în „imediata vecinătate”, care a pus la cale Planul Kozak în 2003 cu două variante posibile de îngenunchere a noastră: „dacă moldovenii acceptă acest plan de federalizare a RM, devin total dependenţi de Transnistria; dacă nu acceptă planul nostru – declarăm boicot exporturilor moldoveneşti în Rusia, le dictăm preţuri mondiale la agenţii energetici şi falimentăm economia moldovenească în doi timpi şi trei mişcări…”. Aceste „rezultate” ale activităţii neokominterniştilor pot alcătui un cap de acuzare a activităţii antinaţionale criminale într-un viitor proces juridic Nurnberg-2, dar şi la pregătirea Raportului Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din RM…
Spre marea bucurie a moldovenilor şi marea „îngrijorare” a comuniştilor străini, şi aici ne-au venit în ajutor fraţii de peste Prut: pierderile din comerţul cu Rusia au fost parţial compensate de o deschidere mai largă a „statului vecin” pentru mărfurile moldoveneşti, volumul exportului moldovenesc în România crescând întreit în trei ani: de la 112 mln. USD în 2005 la 336 mln. USD în 2008, ponderea în această perioadă majorându-se de la 10,2% la 21,1%. România a ajuns, astfel, pe primul loc printre ţările lumii cu care Republica Moldova are relaţii comerciale!

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors