RĂSPUNDERE ŞI RESPONSABILITATE

Posted by Stefan Strajer On March - 10 - 2010

RĂSPUNDERE ŞI RESPONSABILITATE

Autor: Dr. Constantin Izvănariu

 

“De la cel căruia i s‑a dat mult, mult i se va cere; şi de la cel căruia i s‑a încredinţat mult, mai mult se va cere.”  (Luca 12:48) 

Decizia de a da afară din parohie şi din Episcopie pe Pr. Vasile Susan, fostul paroh al Bisericii Ortodoxe Române “Sf. Maria” din Chicago, a fost greşită. Arhiepiscopul Nathaniel a făcut o mare greşală.

De ce scriu şi de ce îmi exprim părerea? În măsura în care şi eu sunt Român Ortodox în aceasta ţară măreaţă, întemeiată pe principii solide de credinţă şi libertate, mă deranjează tulburările din mijlocul nostru. Sunt forţat să vorbesc pe faţă şi îmi voi suporta argumentele şi declaraţiile cu citate biblice pentru a afla adevărul. Intenţiile mele nu sunt de a ofensa pe nimeni, dar dacă cineva va fi ofensat de adevăr sau citate biblice, aceia ar trebui să se gândească serios şi să reflecteze cu nădejdea că lucruri bune vor rezulta din aceasta. Cele ce urmează reprezintă gândurile şi convingerile mele personale.

Adresându‑se credincioşilor, Biblia spune: “Deci dar nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetaţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu” (Efes. 2:19). Biblia spune, de asemenea: “Ca să şti…cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului” (1 Tim. 3:15). Deci, ca oricare altul, bărbat, femeie sau copil, şi eu aparţin familiei lui Dumnezeu. Prin originea noastră culturală românească şi prin credinţa noastră, suntem unul şi acelaşi popor.

Cum încep problemele, cum cresc şi scapă de sub control?

Situaţiile create de către Arhiepiscopul Nathaniel sunt câteodată corecte, dar de multe ori sunt ambigue, constituite din jumătăţi de adevăr, erori, manipulare şi dorinţa de egocentrism. Este o combinaţie de mai multe lucruri. Felul cum Î.P.S. Sa tratează problemele ce ne interesează pe toţi este neclar, evaziv şi în multe cazuri se îndepărtează de adevăr. Iisus Hristos a zis: “După roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei 7:16). La Marcu 10:43 citim: “Cel ce vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru.”

Problema pe care Arhiepiscopul Nathaniel o are cu Pr. Vasile Susan este un rezultat al acestei situaţii create de către însuşi Arhiepiscopul prin depărtarea de la cuvântul lui Dumnezeu. În slujba lui către Dumnezeu, Pr. Vasile Susan atrage atenţia asupra greşelilor comise de Arhiepiscop şi pentru acest motiv este dat afară. Nu suntem mai întâi şi peste toate slujitori ai lui Dumnezeu? Nu pun la îndoială nici cunoştintele biblice ale Arhiepiscopului şi nici autoritatea dânsului, ci acţiunile sale. A avea cunoştinte biblice este o măsură a maturităţii creştine; celelalte reprezintă caracter şi mod de manifestare. Viaţa creştină este mult mai mult decât crez şi convingere. Este o viaţă în adevăr, iubire şi nădejde. Înalt Prea Sfinţia Voastra, aţi rătăcit atât prin crearea acestei situaţii cât şi prin demiterea Pr. Susan.

Este un fapt real că majoritatea preoţilor din Episcopia condusă de Arhiepiscopul Nathaniel sunt născuţi în România. Prin aceasta, ei au luat de acolo prima răsuflare de aer, au învăţat să vorbească, să meargă, au spus prima rugăciune şi mai târziu au studiat teologia în vederea preoţiei. Prin aceasta, preoţii şi toţi ceilalţi sunt, într‑un mod de netăgăduit, legaţi de România. Parte din inima Pr. Susan este acolo, aşa cum este inima fiecăruia asemenea dânsului care găseşte cuvântul “român” scris pe biserica lor sau se simte legat de acea ţară. Suntem uniţi şi legaţi în spirit şi cultură de locul nostru de origine. Legătura noastră românească reprezintă o parte constitutivă a identităţii noastre ce a devenit cu timpul mai complexă îmbrăţişând această ţară. În scrisoarea Arhiepiscopului Nathaniel de demitere a Pr. Susan o parte din motivul acestei demiteri este că “inima lui se află în altă parte.” Dacă urmăm acest fel de gândire atunci majoritatea preoţilor ar trebui daţi afară din Episcopie. Nu sunt de acord cu Î.P.S. Sa în această problemă. Este foarte clar că inima Pr. Susan este în Episcopie deoarece Pr. Susan a dorit să corecteze tocmai problemele ce există în Episcopie. Dacă inima lui era în altă parte, nu i‑ar fi păsat de nimic. Numai când cineva este îngrijorat atunci se implică.

Arhiepiscopul Nathaniel este conştient de faptul că majoritatea preoţilor şi credincioşilor doresc unitatea bisericească dar Î.P.S. Sa opreşte în mod consistent orice încercare de a discuta această problemă. Accentuarea gândirii sale de a menţine Biserica Româneasca dezbinată se vede şi din demiterea Pr. Vasile Susan pe motiv că inima lui “este în altă parte.” La Congresul Episcpiei din 2003 când s‑a încercat să se discute subiectul unitatii, Arhiepiscopul nu a acceptat spunând că acest subiect nu era pe ordinea de zi. Oare lipsa atenţiei asupra acestui subiect important nu creează tensiune, frustrare, resentimente şi motiv de îngrijorare între preoţi?

Desigur că da! Oare nu este Arhiepiscopul văzut ca laş prin faptul că evită să discute adevarata problemă şi menţine un sens fals de pace şi control asupra situaţiei? Desigur că da! Adevărul este că dacă Arhiepiscopul ar avea control ar fi rezolvat această problemă până acum. Sf. Apostol Pavel a avut soluţia: francheţea. “Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia ne suntem mădulare” (Efes. 4:25). Când minţi pe altul, sfârşeşti a te minţi pe tine însuţi. Aşadar de ce nu se pune acest subiect la vot să se vadă în ce direcţie vor oamenii să meargă? De ce oare se controlează şi se manipulează viitorul oamenilor? Cine vă dă dreptul să faceţi aceasta? Sunt sigur că nu Dumnezeu.

 

În conformitate cu Sf. Scriptură Arhiepiscopul nu reuşeşte să îndeplinească cerinţele păstoriţilor săi şi să adreseze subiectul unităţii cu aceeaşi dedicaţie. “Deci dar, până când avem vreme, să facem binele către toţi, dar mai ales către cei de o credinţă cu noi” (Gal. 6:10). Biblia, de asemenea, spune: “Că de se crede cineva că este ceva, în timp ce el nu este nimic, pe sine însuşi se amăgeşte” (Gal. 6:3). Deci ceea ce ar trebui să facă Arhiepiscopul, în conformitate cu Scriptura, este de a nu evita problema ci a o pune pe lista priorităţilor. Nu ar trebui să aducă scuze, să amâne sau să aştepte împrejurări mai bune. Ştim din Scriptură că Dumnezeu a creat pe om după chipul şi asemănarea Lui, ceea ce înseamnă că putem cugeta, iubi, raţionaliza, diferenţia între bine şi rău şi avem o conştiinţă morală. Dumnezeu a dat omului şi libertatea de a păcătui. Cel mai uşor fel pentru noi de a păcătui este încercarea de a controla circumstanţele din jurul nostru precum şi viitorul nostru personal şi viitorul celorlalţi. În felul acesta ne atribuim, în mod conştient sau inconştient, calităţile lui Dumnezeu. Acest lucru este greşit. Noi trebuie să fim slujitorii Lui credincioşi, ascultători, smeriţi şi devotaţi; trebuie să dovedim caracter puternic în acţiune şi să nu pretindem că suntem Dumnezeu. Unde se încadrează controlul şi manipularea de către Arhiepioscop a subiectului unităţii, al relaţiilor iubitoare şi al comuniunii în comunitatea Românească?

În exterior, Arhiepiscopul Nathaniel încurajează dialogul, relaţiile bune şi comuniunea cu Arhiepiscopia Ortodoxa Româna din America şi Canada. În ascuns, însă, descurajează sau pune oprelişte acestora. Preoţii din Episcopie trebuie să ceară permisiune specială Arhiepiscopului de a primi sau a sluji cu preoţii din Arhiepiscopie. Am crezut că acest lucru s‑a rezolvat încă de la începutul dialogului în urmă cu mai bine de zece ani. Prin această cerere specială de permisiune, Arhiepiscopul Nathaniel face ca relaţiile iubitoare şi comuniunea în comunitatea noastră Românească să fie condiţionate. Nu aflăm niciunde în Sf. Scriptură ca aceste relaţii să fie condiţionate. Exprimările iubirii, a grijii şi înţelegerii în cadrul relaţiilor umane ar trebui să fie libere, din inimă şi pline de sens. Sf. Pavel spune că o viaţă autentică este cea a iubirii: “Şi toate averile mele de le‑aş împărţi şi trupul meu de mi l‑aş da să‑l ardă, dar dacă n‑am iubire, nimic nu‑mi foloseşte” (1 Cor. 13:3). Biblia de asemenea zice: “Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, de veţi avea iubire unii pentru alţii” (Ioan 13:35). Parafrazând a 7‑a Fericire, veţi fi fericiţi când veţi arăta oamneilor cum să coopereze, în loc de cum să fie în competiţie sau să se lupte. Atunci se va vedea cine eşti cu adevărat şi unde‑ţi este locul în familia lui Dumnezeu (Matei 5:9). Sf. Apostol Pavel scrie la Romani 12:18: “Dacă este cu putinţă, pe cât se ţine de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” De asemenea, Sf. Pavel a scris: “De aceea, primiţi‑vă unii pe alţii, aşa cum şi Hristos v‑a primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu” (Rom. 15:7). Sf. Ioan scrie: “Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că‑i iubim pe fraţi” (1 Ioan 3:14). Sf. Scriptură accentuiază clar faptul că relaţiile, nu realizările sau acumulările de lucruri, sunt ceea ce contează mai mult. De aceea, Iisus “întinzându‑şi mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată‑i pe mama Mea şi pe fraţii Mei. Că tot cel ce va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela Îmi este frate şi sora şi mamă” (Mat. 12:49‑50). Deci, fiind inclus în familia lui Dumnezeu este cea mai mare cinste şi cel mai mare privelegiu ce‑l poate avea cineva. Nu găsim niciunde în Scriptură control şi manipulare pentru că acestea sunt greşite. Aceste tactici sunt folosite de către Arhiepiscop pentru a ne menţine divizaţi în scopurile sale egoiste.

Atitudine contradictorie şi conflictuală asupra subiectului unităţii:

Când Arhiepiscopul Nathaniel a fost întrebat despre progresul spre unitate, răspunsul său a fost imprecis, ca întotdeauna ‑ că exista un dialog şi că relaţiile sunt calde şi progresează. Nu cunosc să se fi făcut vreun pas semnificativ spre unitate. Au fost aceste răspunsuri clare, adevărate, sincere, definite, sau au fost evazive, confuze, neclare şi imprecise? Nu sunt aceste acţiuni promotoare de sine însuşi şi neavând nici o substanţă? Ştie cineva pe ce poziţie ne aflăm? Există oare vreo îndoială cine este responsabil pentru situaţia aceasta confuză şi ambiguă?

În scrisoarea de demitere a Pr. Susan, Arhiepiscopul menţionează autoritatea de a transfera, muta sau demite preoţi din parohii. Dacă acesta este cazul şi intenţionează să o folosească fără o prealabilă consultaţie cu Consiliul Eparhial, nu se vede în nici un fel caracteristicile smerite ale unui slujitor al lui Dumnezeu. Dimpotrivă, arată caracterul unui om egocentric, a unui dictator. Un adevărat slujitor al lui Dumnezeu ar lua serios în considerare această problemă şi ar permite ca procedura normală să‑şi urmeze cursul. Un om smerit ar aduce această problemă în faţa Consiliului Episcopesc cu dovezile pe faţă şi ar căuta o soluţie. “Dumnezeu le stă împotrivă celor mândri, dar celor smeriţi le dă har. Supuneţi‑vă deci lui Dumnezeu” (Iacov 4:6‑7). S‑a gândit oare Arhiepiscopul că s‑ar putea să fie greşit?  Biblia spune: “Prin urmare, cel căruia i se pare că stă‑n picioare să ia aminte să nu cadă” (1 Cor. 10:12).

Nu cred că Arhiepiscopul a acordat destul timp şi destulă gândire înainte să ia hotărârea de a‑l demite pe Pr. Susan. Dânsul uită că a  vorbi pe faţă este un atribut al personalităţii şi nu o deficienţă de caracter. Î.P.S. Sa desconsideră pe cei ale căror opinii sunt diferite de ale dânsului în legătură cu subiecte importante. Î.P.S. Sa aşteaptă supunere totală şi oarbă de la credincioşii săi datorită poziţiei ce o are, chiar şi atunci când se depărtează de adevăr. Ar putea să fie acest lucru greşit? Biblia spune: “Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele sunt rele” (Efes. 5:15‑16). “Drept aceea, cine ştie să facă binele şi nu‑l face, păcat îşi este sieşi” (Iacov 4:17). Biblia recomandă ca fiecare să‑şi facă o evaluare periodică pentru a evita calea greşită şi a se corecta la timp. “Ci fiecare este ispitit de propria sa poftă atunci când e tras şi momit de ea. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat; iar păcatul, odată săvârsit, odrăsleşte moarte. Nu vă înşelaţi, fraţii mei preaiubiţi” (Iacov 1:14‑16).

Autoevaluarea o găsim în Biblie: “Cercetaţi‑vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă, puneţi‑vă la‑ncercare” (2 Cor. 13:5). De asemenea, “Să cercetăm căile noastre, luând aminte şi întorcându‑ne la Domnul!” (Plângeri 3:40)

Înalt Prea Sfinţia Voastră, trebuie să restabiliţi credibilitatea care este necesară în poziţia de conducere ce o aveţi. Iisus a zis: “De la cel căruia i s‑a dat mult, mult i se va cere; şi de la cel căruia i s‑a încredinţat mult, mai mult se va cere” (Luca 12:48). Trebuie să aveţi credibilitate pentru a vi se da încredere şi a fi urmat. Asemenea credibilitate şi încredere pot fi stabilite numai prin onestitate consistentă şi păstrarea adevărului cu orice preţ. Colaţionarea de circumstanţe pentru a vă promova imaginea nu este în slujba lui Dumnezeu aşa cum nu este nici fuga de adevăratele probleme ce trebuie rezolvate. O autoevaluare critică este necesară. Aceasta vă va permite să vedeţi că v‑aţi depărtat de adevăr. Creşterea spirituală se poate restabili numai prin recunoaşterea acestei depărtări. Astfel veţi putea înlocui minciunile cu adevărul. Bibilia spune: “Sfinţeşte‑i întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17). Cu siguranţă ştiţi că mântuirea cere ispăşire. Biblia spune: “Dacă veţi rămâne întru cuvântul Meu, cu adevărat sunteţi ucenicii Mei; şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:31‑32).

Înalt Prea Sfinţia Voastră, cel mai uşor şi cel mai grabnic mod de a clarifica controversa ce implică pe Pr. Susan este de a reconsidera poziţia de demitere a Pr. Susan. Apoi, trebuie să oferiţi parohienilor de la Sf. Maria motivele pentru care aţi socotit necesar să luaţi o asemenea hotărâre. În rest, ar trebui să rectificaţi situaţia ambiguă ce aţi creat‑o şi cred că astfel problemele legate de Pr. Susan şi multe altele se vor soluţiona de la sine.

Trebuie să nu mai stăruiţi asupra problemei vechi de dezbinare în comunitatea noastră, problemă care nu mai există. Trebuie să înlăturaţi şi să uitaţi felul vechi de a acţiona. “Să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi al fostului vostru fel de viaţă, care se strică prin poftele înşelăciunii” (Efes. 4:22).

Ajustaţi, schimbaţi ţi transformaţi felul de gândire deoarece necesită reajustare după o autoexaminare, “să vă înnoiţi în duhul minţii voastre” (Efes. 4:23). Biblia ne spune că putem fi transformaţi numai din interior, dacă înlăturăm trecutul dureros şi trist. Numai atunci putem merge înainte, “şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel zidit după Dumnezeu, în dreptatea şi sfinţenia adevărului” (Efes. 4:24).

Salut pe preoţii din Episcopie care s‑au adresat Arhiepiscopului în legatură cu tratarea greşită a cazului Pr. Susan. Sunteţi probabil aceiaşi care vă exprimaţi opiniile şi despre alte probleme relevante.

Preoţilor care au fost puşi la tăcere prin intimidare şi au cedat fricii, vă spun acestea: veţi dovedi cât de îngrijoraţi sunteţi dacă veţi proclama adevărul. “În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica” (1 Ioan 4:18). Este mult mai uşor a tăcea decât a provoca o confruntare, dar vă întreb: cum puteţi tăcea la demiterea Pr. Susan fără o cauză dreaptă şi o procedură normală? Oare acest ton dictatorial şi această modalitate de viclenie nu vă ameninţă siguranţa poziţiei voastre în viitor? Când alţii urmăresc o linie păcătoasă nu aveţi datoria de a o arăta pe faţă? Oare nu este teama de a vorbi pe faţă cauza nemulţumirii, tulburării şi gâlcevii? Nu vi se pare că lipsa unei griji de a participa la problemele Episcopiei va contribui la ivirea unor probleme şi mai mari? Acum toţi ar trebui să aveţi teama unui rezultat similar când nu sunteţi de acord cu Arhiepiscopul. Poate că a venit timpul soluţiei Sf. Pavel: francheţea. Fără minciuni, fără pretexte. Spuneţi adevărul semenilor voştri. Toţi suntem uniţi în Hristos şi când minţi pe alţii, te minţi pe tine însuşi. De aceea, vorbiţi şi suportaţi pe fratele vostru care a adus la iveală greşelile Arhiepiscopului în numele tuturor slujitorilor lui Dumnezeu, nu numai pentru sine, când a spus adevărul. Eliberaţi‑vă de vina tăcerii. Puneţi în practică ce aţi învăţat.

Dacă prea cucerniciile voastre, preoţii Episcopiei, sunteţi un grup care doreşte să stea şi să crească împreună în viaţa duhovnicească, trebuie să vă suportaţi unul pe altul. Aceasta ţine de datoria pe care o aveţi. Sf. Pavel spune: “pentru ca împreuna cu voi să mă mângâi prin credinţa noastră laolaltă, a voastră şi a mea” (Rom. 1:12). V‑aţi gândit oare că dacă toţi împreună veţi vorbi pe faţă atunci Arhiepiscopul nu va putea să vă dea pe toţi afară şi va găsi necesar să se corecteze?

L‑am cunoscut pe Pr. Vasile Susan de mulţi ani şi am o stimă deosebită pentru dânsul, fiind un om de caracter.

Spre deosebire de alţii, nu îi este teamă să spună adevărul. Am fost de  multe ori în biserica unde a slujit dânsul şi am văzut că era respectat de parohieni şi dedicat slujirii lui Dumnezeu şi a credincioşilor. Nu cunosc să fi fost vreo neînţelegere creată în parohie. Sunt sigur că atât Pr. Susan cât şi parohienii de la Sf. Maria au fost uimiti de scrisoarea Arhiepiscopului Nathaniel de a‑l demite. Au fost uimiţi datorită faptului că nu se menţionează nici un motiv substanţial, nefiind vreo problemă de caracter şi nici nu se menţionează o procedură normală. Primul motiv menţionat este “gura” Pr. Susan, ceea ce este o caracteristică a personalităţii şi nu o deficienţă de caracter. Nu există un test de a măsura unde este inima cuiva. Arhiepiscopul Nathaniel este vag în ceea ce priveşte motivele demiterii Pr. Susan. Aceste motive ar trebui menţionate în mod precis şi în totalitatea lor. Este de necrezut cum Arhiepiscopul specifică puterea sa absolută şi intenţia de a se folosi de ea. Adevărul este că aceste fleacuri, aşa cum sunt exprimate în scrisoare, nu vor avea nici o putere în faţa oricarei instanţe judecătoreşti. Să nu uităm cât de abuzivă poate fi o dictatură. Acesta este motivul pentru care suntem aici în Statele Unite ale Americii: să scăpăm şi să evităm asemenea abuz de putere.

Ce am fi făcut fără Sf. Apostol Pavel care a avut ca şi caracteristică a personalităţii franchetea? Oare l‑a demis Hristos sau altcineva? Oare nu este clar că un astfel de om este determinat să facă o schimbare?

Probleme de caracter, dragi prieteni, trebuie să constituie motive pentru demitere, nu caracteristici ale personalităţii. Arhiepiscopul a uitat că Biblia încurajează pe oameni să vorbească. Biblia nu sugerează, nici nu roagă, ci porunceşte de a recunoaşte mărirea Lui, de a cinsti mărirea Lui, de a vesti mărirea Lui, de a medita asupra măririi Lui şi de a vieţui pentru mărirea Lui. Aceasta înseamnă o reîntărire a faptului că în slujba lui Dumnezeu toţi trebuie să folosim tot ceea ce este în puterea noastră şi în caracterul nostru de a urma cuvântului Său ‑ adevărul. “Înfăţişaţi‑vă lui Dumnezeu ca vii dintre morţi, şi mădularele voastre ca arme ale dreptăţii în slujba lui Dumnezeu” (Rom. 6:13).

Dr. Constantin Izvănariu

One Response to “RĂSPUNDERE ŞI RESPONSABILITATE”

  1. Ioan Ispas says:

    Am asistat in tara la o inmormantare la care slujba era tinuta de un preot greco-catolic si unul ortodox. Nu cred ca cei doi preoti au cerut aprobare de la episcopii respectivi . Este absurd ca intre preotii ortodocsi din doua episcopii ortodoxe diferite sa se ceara aprobare .De ce ? . Sunt probleme gen liturgic? Nu.In calitate de crestin ,care frecventez biserici din ambele episcopii americane, protestez impotriva alungarii abuzive a preotului Susan din parohie.

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors