INTOARCEREA SUPLEANTULUI

Posted by Stefan Strajer On January - 19 - 2010

INTOARCEREA  SUPLEANTULUI

Autor: Corneliu Florea

PAMFLET
“Adevarul este acelasi pe orice fata a lui. Minciuna-i transparenta; daca te uiti atent, se stravede bine prin ea.” SENECA, din epistolele sale.

Corneliu Florea

Atent am citit cele doua carti ale lui PETRU POPESCU publicate în Limba Româna in acest mileniu. Prima, publicata în 2001, si intitulata INTOARCEREA este un volum autobiografic si reportericesc de 400 de pagini. Cea de-a doua SUPLEANTUL, editata la Curtea Veche în 2009, fictiune hollywoodiana de consum, cu orice pret, lansata cu tam-tam pe masura autorului, în diferite orase din România de însusi Petru Popescu. De aici si titlul pamfletului meu: ÎNTOARCEREA SUPLEANTULUI. Pâna la aceste carti, citisem, atunci de mult în România, primele sale carti, ce au avut un impact puternic asupra cititorilor si imediat s-a creat opinia ca Petru Popescu va deveni, în curând, un mare romancier orasenesc, având o indiscutabila dexteritate de condei. Adevarat, a fost un adevarat eveniment Petru Popescu în beletristica din România, pâna când am auzit ca ne-a parasit. Multi dintre cei ramasi în lagarul socialist, poleit în epoca de aur, doreau sa-i urmeze exemplul, gândindu-se cum ar reusi!!
Petru  Popescu a plecat cu pasaport de serviciu, cu viza pentru sase luni la o universitate în Iowa din Statele Unite, nu cea din URSS! Viza i-a fost acordata personal de Nicolae Ceausescu în urma unei audiente, în care Petru Popescu i-a motivat dorinta de-a a merge la universitatea americana, unde: “as putea sa raspândesc gândirea dumneavoastra marxista printre tinerii americani.” (vezi INTOARCEREA, Editura Nemira 2001, pag 191) Asa scrie, asa citim! Ca fapt divers, la universitatea din Iowa, a fost coleg cu Ana Blandiana si Romulus Rusan. Nu stiu pe cine au periat si lingusit pentru viza cei doi, pentru ca pe vremea aceea altfel nu se pleca, dar ei s-au întors. Nu si Petru Popescu care a ramas sa raspândeasca gândirea marxista a tovarasului. Nu am stiut, dar din citite multe se afla, ca romancierul orasenesc raspândise marxismul lui Nicolae Ceausescu si mai înainte. Întâi, ca membru supleant în Comitetul Central al UTC-ului, apoi ca ghid autorizat (de partid si securitate) în Ministerul Culturii, vrajind grupurile straine cu realizarile partidului, adica a tovarasului secretar general dupa care, de bine stiut si fara exceptie, trebuia sa dea raportul undeva. Dar cel mai asidiuu a raspândit gândirea marxista a lui Nicolae Ceausescu în America Latina, fiindca a facut parte din grupul de ziaristi care l-a însotit pe Nicolae Ceausescu în vizitele istorice din statele sudamericane. Nu e cazul sa fac o paranteza despre câti gazetari bucuresteni l-au invidiat pe el atunci, dar îl arata cu degetul în bârfele lor de azi, fiindca se întelege. În aceasta vizita istorica în care Petru Popescu a scris, articole peste articole si mai ales reportaje dinaintea evenimentului, o inovatie personala a lui Petru Popescu de preamarire a lui Nicolae Ceausescu în avans, s-au întâmplat doua lucruri asupra caruia ma opresc. Întâi, în vizita oficiala în America Latina se pornise aproape întreaga familie Ceausescu: conducatorul, conducatoarea, urmasul si Zoia, trasa de mâna de parinti. Despre Nicu si Zoia, Petru Popescu scrie în cartea sa ÎNTOARCEREA – care pe coperta are un car cu fân bagat în sura, semnificativ nu? – “Copiii sefului erau niste strengari. Fiica lui (eu îi spuneam Domnisoara Tovarasul) nici macar nu se prefacea ca e politicoasa… era o belea pentru tovarasii de la sectia de protocol.” Ce draguti sunt portretizati copiii sefului, îti vine sa-i pupi, nu altceva! Cititi aceasta pagina 183 si pentru ca în ea gasiti, pentru prima data în aceast volum de 400 de pagini, ca Zoia i-a citit una dintre carti si ia placut. Sigur, si aici se pot face speculatii; doar si Zoia era în CC al UTC-ului, iar Petru Popescu nu ar fi neglijat ocazia sa-i fi dat o carte, asa ca de la un tovaras la altul, iar Zoia, acolo în Peru, a gasit un moment sa-i multumeasca spunându-i ca ia placut. Zoia era inteligenta, educata si stia sa fie si politicoasa, în timp ce orice scriitor cu dexteritate poate întoarce cum îi convine vorbele si faptele în scrisele sale. Atâta tot despre Zoia pâna acum. Al doilea eveniment a fost ca în Chile, unde Nicolae Ceausescu urma sa se îmbratiseze cu socialistul Salvador Allende, o hunta militara, tipica pentru America Latina cu voie, si îndemn de la Washington, a dat peste Salvator Allende, care s-a sinucis cu gloante de pusca automata! Istoria e unica, scrierea ei foarte diferita! Bineinteles, multi români au fost suparati foc pe Generalul Augusto Pinochet ca nu a mai avut rabdare pâna ce venea si Nicolae Ceausescu în Chile, la Santiago! De groaza românii astia, dar nici cu scriitorul american de origine româna, Petru Popescu, nu mi-e rusine, recitind paginile 186 si 187 din ÎNTOARCEREA în care scrie printe altele: “Am scris cea mai gretoasa declaratie de prietenie între România si popoarele Africii, care, câteva ore mai tîrziu, a fost citita, aproape fara modificari de vocea dogita a tovarasului.” Trebuie lamurit ca la întoarcerea din America Latina, Nicolae Ceausescu s-a oprit în Africa, în Senegal, era anul 1973, iar cartea lui Petru Popescu a fost scrisa mult dupa ce Elena si Nicolae Ceausescu au lasat sa fie sinucisi, tot cu gloante de pusca automata! Asa ca, si în cazul acestei carti, de întoarcere si întoarceri din mai multe puncte de vedere, ne vin în minte vechi proverbe cu vitejia magarilor care dau o copita leului mort, dar, oricum, ragetul lor nu se aude pâna la ceruri. Din nefericire, e destul ca se aude pe pamânt printre alte… covietuitoare.


Întors în România, Petru Popescu traieste doua drame; una, venirea înghetului cultural si ce se va întâmpla cu el ca scriitor (supleant) si a doua, cea a zvonului despre relatia lui cu Zoia, despre care scrie în INTOARCEREA, la pagina 188: “Zvonul prostesc, nefondat, al aventurii mele cu fata bosului continuase sa se raspândeasca. M-am întrebat daca nu cumva era tinut în circulatie de marele raspanditor de zvonuri, Securitatea.” Este a doua mentiune despre Zoia si apoi îl cuprinde o pseudopanica legata de refuzul aprobarii unei vize de plecare, pe care cu siguranta o explica cititorului: “Domnisoara Tovarasul, îmbracata în costume Chanel, dar cu degetele îngalbenite de tigarile Kent si Malboro aprinse una de la alta, ordonase sa fiu tinut la îndemâna.” La îndemâna, de ce? Era de acum la îndemâna, doar era supleant! Atât tot despre Zoia Ceausescu în aceste 400 de pagini. Mai departe, date autobiografie din tara si de emigrant, cu multe justificari despre hotarârea sa de-a ramâne în Statele Unite, de parca cititorii români ar fi trait pe alta lume si numai el, Petru Popescu, se ofilea în mijlocul epocii de aur. Scrie despre marele lui picaj psihic: din avionul prezidential, pe canapeaua psihiatrului american (INTOARCEREA, pag. 202) ce trebuia sa-l recupereze din disperare si depresie, despre un mariaj formal care nu a rezistat si hotarârea de-a începe o scoala de film la Institutul Academic de Film din Los Angeles, ce avea strânsa legatura cu Hollywood-ul. Foarte bine, a avut succes si noroc întânlnindu-si viitoarea sotie, pe Iris Friedman. Fericire de al noulea cer si doi copii: o fetita, Chloe, si un baietel, Adam, despre care, daddy Petru Popescu scrie ca, sunt americani. Normal, ce altceva puteau fii din moment ce s-au nascut în Statele Unite, patagonezi?! S.a.m.d pâna ce Ion Iliescu, fostul ministru al tineretului pe vremea când Petru Popescu era supleant în conducerea aceluiasi tineret, ajunge presedinte post-decembrist, conform dictonului bucurestean eroii mor la revolutie si parvenitii îi iau caimacul!! Lui Petru Popescu i se face un dor aprins si nemarginit de România, desi i s-a spus de atâtea ori la Hollywood: “lecuieste-te de radacinile tale, de trecut.” (INTOARCEREA, pag. 206). Acum, “dupa revolutie” acut, brusc si dintr-odata si-a reamintit de radacini si împreuna cu sotia, Iris Friedman, au venit în România, via Praga pe la radacinile sotiei sale, întâi. Gurile rele, nici nu se poate fara ele, spun ca aici, în România, undeva, era si un dosar Petru Popescu ce nu ar fi fost potrivit sa fie stiut! Despre asa ceva, nu se scrie nimic nici în INTOARCEREA nici în SUPLEANTUL, si nici nu a fost pomenit vreodata pe undeva prin revistele literare sau de CNSAS!! Fara presupuneri bazate pe gurile rele, odata ajuns la Bucuresti, Ion Iliescu cu care fusese în bune relatii pe când pastoreau împreuna tineretul din România, l-a invitat la Cotroceni unde l-a îmbratisat si sarutat tovaraseste pe amândoi obraji (INTOARCEREA, pag. 346). Ceea ce eu, sa-mi fie îngaduit, asemuiesc cu întoarcerea supleantului risipitor, de “vitel” nu stiu nimic. Dupa aceasta întâlnire, Petru Popescu asa sarutat pe amândoi obrajii s-a întors in Statele Unite si a facut lobby pentru Ion Iliescu, iar gurile rele zic ca o mâna spala pe alta si amândoua obrazul murdar. Asa-s gurile rele, vorba aia populara: gura lumii sloboda sa manânce loboda! Urmeaza pagini si pagini de reportaje la fata locului, a Bucurestiului si a bucurestenilor imediat ‘’dupa revolutie’’, din care cu maximum de transparenta se releveaza ca el, Petru Popescu, este un hollywoodian facut, superior, ajuns. Toti românii din jurul lui îl privesc cu admiratie si îl servesc cu ploconire otomana, dar Augustin Buzura îi intrece pe toti, ducându-l sa doarma în Palatul Elisabeta (regele înca era persona non gratis) si îi propune sa faca business împreuna: am putea sa facem bani cu tine (INTOARCEREA, pag. 314).

Asta place americanilor, nascuti sau facuti pe parcurs, si asa a aparut SUPLEANTUL la Curtea Veche în 2009, o graforee de consum, prin care Petru Popescu, romancier bucurestean si hollywoodian în goana dupa facerea de bani (buni si leii românesti) calca totul în picioare, dezvaluindu-si astfel, indirect, carentele de personalitate sau, cum s-a spus: de romancier orasenesc cu caracter de mahala! Pacat de el, si nu-s de vina Ceausestii, pe ale caror morminte s-a urcat si-i balacareste ca un mahalagiu în aceasta carte, iar pe Zoia Ceausescu o poseda sub stelele de la Machu Picchu: “Stânca e tare, dar nu-i simt asprimea; pe fundul acelei crevase s-a adunat praful, stravechi, parca lunar. – Nu te grabi, murmura ea, si-i raspund nu, nu… fara sa stiu daca îmi face o rugaminte ori o sugestie din experienta”… s.a.m.d (SUPLEANTUL, pag 246). Cu cele scrise la aceasta pagina si urmatoarea, Petru Popescu s-a compromis în fata majoritatii cititorilor. Când Petru Popescu scria acest hollywood-fiction despre Zoia Ceausescu, ea era deja cenusa de câtiva ani. De mortuis nihil nisi bonum, zic bucurestenii crestini. El, însa, scrib supleant la Hollywood, inconstient îsi dezvaluie parti din personalitatea sa lamentabila si prin aceasta graforee se identifica cu birjarii de odinioara din Bucuresti, care seara beti prin crâsme, povesteau în gura mare cum au futut-o si ei pe regina!! Stim ca libertatea fictiunilor de dragoste, erotice si porno sunt fara margini, ca se gasesc multi cititori pentru asa ceva, dar prestigiul scriitorului sta în discenamânt si decenta, nu în câte coapse da la o parte sa-si înfiga falusul.
Am citit cu greata acest op petrepopoescian, nu cu o greata de tub digestiv ci cu acea greata grea de cortex. Cu toata greata asta corticala care se accentua de la o pagina la alta, am citit tot, fiindca am vrut sa vad pâna unde coboara. A coborât atât de jos, întrecându-l chiar si pe Mircea Cartarescu cu a lui De ce iubim femeile, fiindca Petru Popescu îsi alege personaje de maltratat în plasmuirea lui de consum dintre morti, ca un parafilic, pe cei rapusi de gloante sau de malignitate neoplazica, care nu mai pot sa-i dea replica. Zoia Ceausescu este personajul maltratat, rastignit cu picioarele desfacute de Petru Popescu în SUPLEANTUL, ea care nu a fost vinovata de dictatura comunisata din România sau de soarta vietii scriitorului. Dar Petru Popescu nu se lasa, e potent si o abuzeaza badaraneste din toate punctele de vedere, din primele pagini pâna la sfârsitul cartii, acum, la câtiva ani de la moartea ei prematura, declansata de trauma suferita în anchete si închisori pe nedrept, din razbunare fata de parintii ei. Si când guvernul de salvare nationala în frunte cu Ion Marcel Ilici Iliescu a lasat-o din mâna, când boala a transformat-o în cenusa, o ia în primire Petru Popescu ca un psihopat macabru si o devasteaza ca persoana, ca femeie. Felicitati-l tovarasi critici literari bucuresteni, e pe masura voastra! Nu te lasa Gusti draga.
Ce oribil, ce repulsie provoaca portretizind in ceea ce nu a fost, gonind lugubru peste trecut, calcând mortii în picioare, pentru a stoarce bani, acum când se traieste bine vânzând-si erotomania pe hârtie, chiar si cu mortii!! Oare ce zvârcolire parafrenica îl domina pe Petru Popescu, la atâtia ani de la executia Ceausestilor, sa profaneze si cenusa Zoiei Ceausescu? Ce înseamna de fapt când un barbat, cât de cât, matur cu pretentii, fictionarist de Hollywood îsi închipuie ca poate deveni mai mare, mai important si triumfator daca se urca si calareste pe învinsii unui sistem? Învinsi de altii, nu de el! Este din cauza scaderii discernamântului, este doar o forma ordinara de stergere a lasitatii si obedientei de supleant din trecut? Sau îsi cauta o noua întoarcere, o noua imagine în România, acum când îsi da seama ca la Hollywood nu s-a realizat precum ar fi dorit, ca odata plecat de acolo, dupa el mai ramâne doar praful de pe gong!?! Pe când în România, înca mai poate intra în istoria literaturii scrisa de Alex Stefanescu, care-l sponsorizeaza cu cronici pompoase alaturi de caracaleanul Marius Tuca si altii, care nu au citit aceste doua scrieri în întregime, lucid, meditativ si comparativ. Ma simt dezgustat si ma dau batut în fata acestor întrebari, încheind ca simplu cititor, cu drepturi depline de a-mi exprima parerile personale despre cartile pe care le-am cumparat si citit, ca supleantul din trecut si din prezent, de la Hollywood, a esuat lamentabil cu acest rebut graforeic ce este o amestecatura de fictiune bolnava de libertinism de mahala si erotomanie, cu fapte politico-sociale rastalmacite si date autobiografice contradictorii. În ‘’Supleantul’’ si tabloul mortii fratelui sau, Pavel, este total replasmuit în fictiunea hollywoodiana fata  de cel din ‘’Întoarcerea‘’. Ce blasfemie!
SUPLEANTUL – pe a carui coperts si-a pus o poza artistica din olimpul supleantilor în timp ce poza Zoiei e taiata pe jumatate ca o rafuiala – este o carte de vizita ce va sfârsi în containarul pentru reciclarea hârtiei, iar Petru Popescu ar trebui sa se întoarca pe canapeaua psihiatrului… Totusi, înainte de-a ma apostrofa, cititi cele doua carti ale lui Petru Popescu, aparute în România în acest nou mileniu. Pe urma dati-i bataie!!
(Decembrie 2009, WINNIPEG  –  CANADA)

3 Responses to “INTOARCEREA SUPLEANTULUI”

  1. Mioriţa 2010 – ediţia violet
    O variantă a Mioriţei primită pe mail, de la o colegă. Din umorul poporului român. Autor anonim.

    “Pe-un picior de plai,
    La Izvor, pe Splai,
    Iată vin la vale
    Pentru confruntare,
    Două siluete
    Mândre, violete.

    Unul e Traian,
    Baciul constăntean
    Mergand pe furiş,
    Şi privind cruciş.
    Cu engleza “unsă”,
    Si şuviţa tunsă.

    Iar celălalt e,
    Lider PSD.
    Familist convins,
    Prostănac distins,
    Care bea şampanii
    Când il bat duşmanii.

    Se strânse Băselu’
    Şi cu tot cartelu’
    Şi se tot vorbiră
    Şi se sfatuiră
    Pe l-apus de soare
    Fix la confruntare
    In seara senină
    Şi cu lună plină,
    Să-i pună lui Geoană,
    Sare drept pe rană.
    Şi să-i dea incet
    Flăcări violet.

    Şi cum se gândiră
    Indată porniră.
    După doar o tură
    Pe Geoană-l făcură
    Una-cu-pamântu’,
    Că s-a dus la Vântu..
    Şi cu tot cu Crinu’
    El pierdu scrutinu’.

    Imbătat cu suc,
    Victor…Hrebenciuc
    Vine si declară
    Că atunci, joi seară
    S-au aprins încet
    Flăcări violet,
    Luminând în şoapte
    Un mandat de-o noapte

    De această dată,
    Foarte revoltată,
    Mihaela Geoană
    Ca o primă-doamnă
    Declară că ştie
    Că a fost magie
    Acuzând frenetic
    De-atac energetic.
    Căci soţul iubit
    Atunci i-a şoptit:
    “Au, dragostea mea,
    M-a pişcat ceva”.

    Şi o tară-ntreagă
    Nu poa’ sa-nţeleagă,
    Care vrăjitoare
    Ar putea fi-n stare
    Să facă magie
    La preşedinţie.

    Băsescu declară
    Ca să ştie-o ţară :
    “Vinovat mă fac
    De acel atac.
    Avea Boc la el
    Patru Duracell
    Şi m-a sfătuit
    Ca să le inghit
    C-o să-mi dea vigoare,
    Pentru confruntare.
    Dar era prea mult,
    C-am mâncat iaurt.
    Şi vrând sa le-ascund
    Le-am băgat in fund.
    (Şi-acum d-asta par
    Şi eu găozar).
    Şi-ntr-un plin avânt,
    Am scăpat un vânt
    Plin de energii,
    De la baterii
    Ce-a purtat incet
    Flăcări violet,
    Ce-atarnau cu greu
    Prin-prejurul meu.

    Si cand a simţit
    Geoană s-a oprit,
    A oprit cuvântu’
    Că îi place …”Vantu’..”.

    Din acel moment
    N-a mai fost atent
    Doar puţin surprins
    Fiindcă l-am invins.
    Tre’ să spun cinstit
    N-aş fi reuşit
    Fără-al meu secret:
    …..Flăcări violet!”…”

  2. BALADA lui PROSTY-RAZBOINICUL VIOLET
    Pentru marea confruntare
    Nu fu singur Prostanacu’,
    Noaptea ii tineau candela
    Dragnea si cu Mihaiela ,
    Soacra sta ingenuncheta
    La icoane , se ruga
    Inainte de culcare ,
    Dumnezeu in a sa mila
    Ginerelui, ca-i prost tare.
    Fo trei neuroni sa-i dea .
    Diplomat de cariera ,
    fiind el un barbat cochet,
    nu transpira ca tot omul
    Iar atunci,cand rar o face
    transpira foarte discret
    cu o sudoare violet ..

    Pentru marea confruntare
    Nu fu singur Prostanacu’,
    Tatăl , din cer privea atent,
    Cu drag la scumpul sau fecior
    Cel sorocit sa randuiasca
    O tara si un biet popor
    Ce spera dinpre rasarit
    S-apara un izbavitor.
    Pe umar el avea o stea
    Si AKM-ul la picior
    pregatit sa ia-n catare
    Pe Manolea Aleodor.
    Diplomat de cariera ,
    fiind el un barbat cochet,
    nu transpira ca tot omul
    Iar atunci,cand rar o face
    transpira foarte discret
    cu o sudoare violet ..

    Pentru a-si intra in mana
    Pentru marea confruntare ,
    Insotit de alai mare ,
    De Crin si primarul neamt
    Ca sa-l vada toata tara ,
    Incretindu-si fruntea-ngusta
    A batut cu pumn in masa
    Si a spus: IO am decis,
    Voi vorbi la Timisoara .
    Bietul Prost propti caruta
    De un zid, apoi in sant
    Fu caruta rasturnata ,
    Huiduit de Piata toata ,
    Nu a mai putut vorbi
    Si cu coada pe spinare
    Fugi pe usa din dos ,
    Fuga este rusinoasa
    Insa este de folos.
    Diplomat de cariera ,
    fiind el un barbat cochet,
    nu transpira ca tot omul
    Iar atunci,cand rar o face
    transpira foarte discret
    cu o sudoare violet ..

    Pentru marea confruntare
    Nu fu singur Prostanacu’,
    Cu o seara inainte
    De ziua de joi aleasa
    Pentru marea confruntare,
    Fiindca avea capul gol ,
    A purces la relaxare
    In ograda lui Eol ,
    Unul din mogulii buni
    Ce lovise in Piratul
    Cu tot ce-avea in dotare,
    Lefegii cu ceafa groasa ,
    Ce muscau,zbierind amarnic
    Latrind pe televiziuni .
    Diplomat de cariera ,
    fiind el un barbat cochet,
    nu transpira ca tot omul
    Iar atunci,cand rar o face
    transpira foarte discret
    cu o sudoare violet ..

    Iata,marea confruntare ,
    Nu e singur prostanacu’
    Vin coloana dupa el
    Ponta,Nica , draga Miha
    Si Poietul Portofel.
    Grav se infoie in pene
    Prosty, rosu ca gotcanul,
    Sa il vada tugulanul ,
    Pe el, cel dorit de rusi ,
    Cel ce a jucat trei seturi
    Si un pic cu George W.Buch.
    Diplomat de cariera ,
    fiind el un barbat cochet,
    nu transpira ca tot omul
    Iar atunci,cand rar o face
    transpira foarte discret
    cu o sudoare violet ..

    A sosit si adversarul ,
    blestematul de Pirat
    cu aer preocupat .
    Pare foarte speriat ,
    Se intreaba, ce-o fi oare
    In zilele urmatoare ,
    De va pierde batalia
    Isi va cumpara andrele
    Sa impleteasca fulare
    Sau va fi drumet pe mare.
    Il urmeaza si sotia ,
    Fetele ii stau aproape
    Iar in urma lor ,usor
    Paseste Aleodor .

    DACA va intereseaza ,
    ce a fost, ce va urma
    nu uitati sa cititi maine

    CRONICI DIN GERULIA
    http://gerulia.ning.com/forum/topics/balada-lui-prosty-razboinicul

  3. PROSTY si FLACARA VIOLET
    Pentru marea confruntare
    Nu fu singur Prostanacu’,
    Noaptea ii tineau candela
    Dragnea si cu Mihaiela ,
    Soacra sta ingenuncheta
    La icoane , se ruga
    Inainte de culcare ,
    Dumnezeu in a sa mila
    Ginerelui, ca-i prost tare.
    Fo trei neuroni sa-i dea .
    Diplomat de cariera ,
    fiind el un barbat cochet,
    nu transpira ca tot omul
    Iar atunci,cand rar o face
    transpira foarte discret
    cu o sudoare violet ..

    Incepe marea confruntare
    ca doua osti patrund in sala
    suporterii pentru cei doi
    care urmeaza sa se-nfrunte
    in aprig ,decisiv razboi.
    TRU ofteaza din rarunchi,
    Pusca cu cureaua lata
    Boc o tine pe genunchi,
    Langa el ,Stolo priveste
    ganditor si un pic trist
    Catre Crin si neamtul Klaus
    Ce-s aliniati cuminte
    Cu boborul pesedist .
    Reflectoarele-s aprinse,
    Spiritele sunt incinse ,
    Stingher, lang-un reflector
    Cu priviri preocupate
    Sta Manolea Aleodor.

    Ca o boaita ingalata
    Mircea-fa-te ca lucrezi
    Vrea lui Macovei sa-i spuna
    De caprita cu trei iezi.
    Nastase mesteca la ciunga ,
    La Ilie ma refer ,
    Celalalt, cel drag Tamarei,
    Dand dovada de mult fler ,
    Motivat,azi absenteaza ,
    Lipseste si Marean ,
    Cel care avind dosare
    De la doi si-un sfert sau Nica
    Se mai crede cal troian.
    Reflectoarele-s aprinse,
    Spiritele sunt incinse ,
    Stingher, lang-un reflector
    Cu priviri preocupate
    Sta Manolea Aleodor.

    Ager, cu privire treaza ,
    Mazare, de la Constanta ,
    Fara chipiu de general ,
    [nu vrea sa supere Mosadul
    nici generalii din Tzahal] ,
    Priveste campul de bataie
    Scobindu-se intr-o ureche.
    Alaturi,Ponta se agita
    De zici ca e lovit de streche.
    Reflectoarele-s aprinse,
    Spiritele sunt incinse ,
    Stingher, lang-un reflector
    Cu priviri preocupate
    Sta Manolea Aleodor.

    Turcescu e putin crispat
    Incepe marea confruntare.
    Domnule Geoana eu va rog
    Sa puneti prima intrebare.
    Va multumesc, domnul Turcescu
    Acum rog pe domnul Basescu
    Sa-mi spuna :ce-a avut cu Nica,
    Doar stiti ca n-a facut nimica ,
    Lui Marean niste dosare
    Daca i-a dat, nu-i un pacat.
    Basescu este scurt, concis :
    Am spus tot ce era de spus
    Atunci cand Nica fu demis.
    Puteati sa puneti om in loc
    Si ramineati la guvernare.
    Reflectoarele-s aprinse,
    Spiritele sunt incinse ,
    Stingher, lang-un reflector
    Cu priviri preocupate
    Sta Manolea Aleodor.

    Urmeaza pasa violeta :
    Domnule Geoana ,
    aveti cuvantul :
    Va rog sa –mi spuneti
    Asta noapte ati fost sau nu
    in ospetie ,la un mogul
    cu nume Vantu?
    In plus, noi vom afla candva
    Ce ati vorbit la Moscova?
    Prosty a ramas blocat,
    Nestiind ce sa-i raspunda
    Prea versatului Pirat.
    Reflectoarele-s aprinse,
    Spiritele sunt incinse ,
    Stingher, lang-un reflector
    Cu priviri preocupate
    Sta Manolea Aleodor.

    DACA va intereseaza ,
    ce a fost, ce va urma
    nu uitati sa cititi maine

    CRONICI DIN GERULIA
    http://gerulia.ning.com/forum/topics/prosty-si-flacara-violet

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors