Un punct de vedere  …

Un alt punct de vedere …

QUI TACET CONSENTIT (Cel care tace este de acord)

 

Existenta umana poate fi rezumata ca fiind un sir permanent de optiuni, de alegeri, intre bine si rau, intre drept si nedrept. Aceste optiuni, alegeri, sunt facute in vâltoarea existentei zilnice, cu necazurile ei, cu suisurile si coborâsurile ei, cu perioadele ei de plictiseala. Totusi nevoia de a face optiuni nu poate fi inlaturata, este un dat. In acest context este bine sa ne reamintim despre conditia omeneasca si ca este una cazuta si prin urmare imperfecta si inclinata sa faca greseli, unele de voie si altele fara de voie. Este iarasi bine sa ne aducem aminte ca toate injghebarile omenesti si toate alcatuirile omenesti sunt nedesavârsite si ca singura cale sigura de a evita complicitatea la rau este de a fi intotdeauna de partea celor slabi si saraci.
Complexitatea acestei situatii este inca mai mare dat fiind faptul ca intâmplarile vietii omenesti nu se peterec in vid sau “in principiu”; aceste intâmplari sunt concrete si intotdeauna personale si, datorita acestor imprejurari, obligatia de a face optiuni este inca mai imediata. Prin urmare ar trebui sa fie limpede ca responsabilitatea acelor aflati in pozitia de a lua decizii care afecteaza un numar mare de persoane, cei care se falesc a fi “cei ce tuna si fulgera”, responsabilitatea lor este covârsitoare. Dar totodata aceasta nu inseamna ca responsabilitatea celor “de jos” nu exista si mai vârtos in clipele grele când decizii importante trebuiesc luate.
Istoria are propria ei directie si nimeni nu ii poate schimba curgerea. Conducatorii si cei aflati ‘la putere” vor fi pomeniti ca “buni” numai in masura in care simt si urmeaza cursul isoriei. Conducatorii sau institutiile care isi inchipuie ca pot manipula “poporul” sau directia istorica sunt sortiti ca iute sa afle ca ei gândesc anapoda. In fapt conducatorii si institutiile care incearca sa se opuna directiei istorice intotdeauna dispar ca un vis urât. Ceeace trebuie insa retinut este ca in momentele de criza, in momentele de “definitie” toti cei care au o parere trebuie sa o rosteasca. Nu exista iertare pentru tacere!
Comunitatea Ortodoxa a Românilor-Americani se afla in fata unui asemenea moment definitoriu. Dupa parerea mea este vorba de a alege intre dezvoltarea istorica a comunitatii pâna azi sau in a face un pas inapoi care, din nou dupa parerea mea, ar insemna o marginalizare rusinoasa. Pentru a fi mai lamuriti.
Românii ajunsi si asezati in Lumea Noua (SUA si Canada) au venit in cautarea unui trai mai bun. Ei au adus cu ei nu numai putere si vointa de munca dar si traditia lor stramoseasca, credinta stramosilor lor, tot ceeace, la un loc, inseamna MODELUL EXISTENTIAL ROMÂNESC, intelegerea româneasca a rostului vietii, intelegerea româneasca a diferentei dintre bine si rau. Inevitabil aceasta zestre culturala trebuia si trebuie integrata, facuta parte componenta a culturii Lumii Noi si tot inevitabil acest model existential românesc poate fi exprimat in engleza sau in româna. Sunt foarte multi cei care sunt straini, nu fac parte din acest model existential si pot comunica, pot trancani doar in româna (si chiar si aceea una de “lemn”!) si foarte multi Români-Americani, la a doua sau a treia generatie, care vorbesc exclusiv engleza dar marturisesc superlativ valorile modelului existential românesc.
Cei care se balabane vorbind in necunostinta de cauza despre “Neam”, care confunda Neamul cu nationalismul sovin si etnocentric si care isi dovedesc ignoranta facând trimiteri fara rost la cel mai adânc text duhovnicesc neo testamentar (Apocalipsa), sunt efectiv patetici.
Neamul este mai ales o realitate spirituala care nu are nimic de a face cu sovinismul tribal, de mahala. Iar a vorbi despre stari escatologice, despre Infricosatoarea Judecata, despre felul in care Dumnezeu va aseza Lumea ce va sa vie si in ea Neamurile, si a discuta asta in contextul unei dispute politice! este, in forma si fond, pacat de moarte.
Biserica, Trupul mistic si indivizibil al lui Hristos, este deasupra sovinismului tribal si divizarii, caci in Ea:.”nu mai este elin si iudeu, taiere imprejur si netaiere imprejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate si intru toti Hristos.”(Sf.Pavel, Coloseni, 3, 11)
Românii-Americani Ortodocsi azi trebuie sa faca o optiune.
Intre a fi purtatori ai modelului existential românesc si parte integranta a Americii si a Ortodoxiei Americane, careia i-ar aduce ca dar de mare pret traditia rugatoare româneasca sau, a deveni subordonati ai Patriarhiei cleptocrate si ai “Patriarhului bogatilor”, zis si Prea Fericitul 33, si pion al jocurilor politice facute pe malul Dâmbovitei. O subordonare care  ar insemna, repet, marginalizare, “gethoizare”, domnia neamului prost si a prostului gust.
Dupa parerea mea optiunea ar trebui sa fie pentru integrarea in structurile canonice ortodoxe americane. In acest fel traditia româneasca ar fi promovata in Lumea Noua si ar fi apreciata de aceasta Lume Noua. Marginalizarea, “subordonarea” penibila fata de o Patriarhie cleptocrata, ar fi in esenta, in forma si spirit, o miscare antiistorica si antiamericana! Si inca ceva. Intotdeauna binele este inclusiv si, tot intotdeauna, raul este exclusiv.
Cei care au o parere ar trebui sa o exprime si ar trebui sa nu uite ca, intotdeauna, “qui tacet consentit”, cel care tace este de acord.

autor Alexandru Nemoianu

Scrisoare deschisa

Inalt Prea Sfintite Arhiepiscop Nathaniel si Onorat Consiliu Eparhial

 
Cu deosebit respect pentru cultura si ospitalitatea pamântului care ne-a primit si adoptat ca cetateni ai lui – continentul Nord American – ii multumim din inima dar nu putem fi indiferenti nici fata de originea, cultura, traditiile si religia noastra strabuna cea ortodoxa când este ignorata, exclusa sau jignita.
„Chiar daca este ea mai sgrunturoasa si paduroasa dupa locurile de unde venim; ea (Biserica Ortodoxa) este a noastra si trebuie sa o pastram asa cum este caci o avem de la Sfintii Apostoli (Andrei) si ucenicii lor veniti ca si colonisti cu armatele lui Traian” – citat din Pastorala P.S.Episcop Policarp, Almanahul Solia pe anul 1954.
Pe de alta parte citându-l pe Abraham Lincoln, Presedinte al SUA, care consemna in cuvântarile lui politice ca „un bun cetatean american este acela care isi pastreaza limba, cultura, traditiile si religia din tara de origine” subliniem ca noi suntem cetateni americani, americani si nu altfel, de origine româna si de aceea accentuam acest lucru. Sa nu-l uitam pe marele istoric care scria ca „cine isi uita trecutul, nu isi poate fauri viitorul”, chiar si acela american ortodox – Patriarhia Americana – iar istoria universala este plina de exemple.
Suntem membri cu state vechi de servicii in cadrul Episcopiei Ortodoxe Române de la Vatra Româneasca si membri ai Consiliului Parohial al Bisericii „Sf.Treime” din Miramar, Florida, si beneficiari, ca si Episcopia ai donatiilor unei ROMÂNCE (asemenea Maicii Alexandra), Doamna Ruxandra Botta si cei mai multi dintre noi suntem de vârsta a 2-a si a 3-a si cunoastem foarte, foarte bine framântarile si necazurile provocate de sistemul politic din Tara asupra Episcopiei, asupra P.S. Episcop Policarp, asupra I.P.S. Arhiepiscop Valerian.
Stim ca B.O.R. din Tara a supravietuit datorita intelepciunii Ierarhilor ei de la vremea aceea. Am uitat ca pâna in preajma celui de al doilea razboi mondial Biserica Ortodoxa Rusa a fost condusa de un Preot si ca P.F.Patriarh Alexei nu se stie cum si de unde a aparut! De aceea Vatra Româneasca s-a afiliat cu „Mitropolia Rusa” din exil, actuala „O.C.A” (Orthodox Church of America, n.r.) si nu a devenit „o dioceza a O.C.A.” – pentru ca sa avem proprii nostri Episcopi si rânduiala asteptând caderea comunismului când Vatra Româneasca va reveni la sânul Bisericii Mame ca fii ai ei dar in propria noastra casa. Iar aceste cuvinte au fost rostite raspicat si de mai multe ori de Inaltul Valerian. Ce ne opreste sa o infaptuim acum?
De 15 ani asteptam ca Ierarhii nostri si Consiliile a celor doua Episcopii Românespti sa duca la indeplinire deciziile Congreselor Anuale Eparhiale si sa isi dea mâna si sa ne unim intr-o puternica Mitropolie Ortodoxa Româneasca. Asa cum pe acest pamânt Nord American exista Mitroplia Greaca, Mitropolia Rusa, Mitroplia Sârba, Mitropolia Antiohiana asa trebuie sa fim si noi si asa ca o roata intreaga si nu ca o spita la roata altora sa intram intr-o Patriarhie Ortodoxa Americana intr-un viitor cât mai apropiat.
Dar cu mult regret vedem câte oportunitati s-au pierdut si se pierd datorita neiertarii si scormonirii in ranile trecutului. Da! Nu trebuie sa uitam dar trebuie sa iertam si sa ne unim intr-o Mitropolie Ortodoxa, egala cu celelalte, a tuturor ce simt inca româneste.
Pastorala Mitropolitului O.C.A Jonnah ne jigneste profund scriind troparul Invierii doar in limba engleza, greaca si rusa si apoi trimitând-o la o Biserica cu limba de cult româneasca. Engleza o intelegem, este limba oficiala a S.U.A; Greaca este limba originara a cultului ortodox, dar limba rusa noi o simtim ca o limba a ocupantului pravloslavnic sau comunist, factor care a determinat pe multi dintre noi sa ne parasim plaiurile stramosesti.
Stiti ce se intâmpla in Bucovina si Basarabia Româneasca; in Cadrilater si Banatul Iugoslav si implicarea Ortodoxiei Slave impotriva celei Românesti? Daca stiti rectificati-va pozitia, daca nu stiti, va rugam sa va informati si sa fiti drepti in decizii.
De asemnea Revistele O.C.A nu pomenesc nimic despre Ortodoxia Româneasca si istoria ei desi cel mai mare dogmatist al ortodoxiei secolului XX a fost Parintele Prof.Dumitru Staniloaie. Iar despre viata Bisericii Ortodoxe Române nicio vorba desi România si B.O.R. sunt numite de catre Papa Ioan-Paul al 2-lea „Gradina Maicii Domnului”.
Trebuie sa vedem partile bune ale Unirii celor doua Episcopii Românesti si intemeierea unei Mitropolii caci „unde-s doi puterea creste” si sa nu uitam Domnilor vorba cântecului „Dragostea de la straini e ca umbra de la spini”. De ce vrem sa uitam cu atâta staruinta „bunastarea” ce ne-au adus-o Rasaritul Ortodox incepând cu Stanilesti pe Prut (1711) când un membru al Academiei de la Berlin – Dimitrie Cantemir – din domn moldovean a ajuns conte rus si fiului sau, Antioh, parintele literaturii ruse nu-i este niciodata pomenita originea.
Pe Internet la O.C.A News a aparut predica de la Dallas a I.P.S.Mitropolit Joinnah care afirma printre altele ca O.C.A. este cea legala si cu drept de existenta pe acest continent si toate celelalte Biserici Ortodoxe trebuie sa i se subordoneze, sa intre sub obladuirea ei si sa fie apoi reorganizata in Episcopii pe zone geografice si de aici intrebarea noastra legitima: cu noi ce se intâmpla? Mai pastram termenul de Român in expresia de „româno-american”?
Cerem, rugam intr-un mod civilizat si cu respect fata de Ierarhii nostri, un raspuns clar ca data a Unirii celor doua Episcopii cu limba de cult comuna – limba româna – si anuntarea infiintarii Mitropoliei Ortodoxe Române din America. Va amintim ca cea mai apriga luptatoare impotriva comunismului dintre Bisericile Românesti din exil – „Biserica Ortodoxa Româna Sf.Arhangheli Mihail, Gavriil si Rafail” din Paris, pe data de 10 mai 2009, Ziua Nationala  a României Mari – s-a incorporat in Mitropolia Europei Occidentale si Meridionale a Bisericii Ortodoxe Române.
Nu vrem ca istoria sa ne judece ca lasi si tradatori ai stramosilor nostri si ai aspiratiilor lor la credinta ortodoxa si originea latina.
Va multumim pentru intelegerea si gândurile dumneavoastra curate si sincere pentru NEAMUL ROMÂNESC si dorim ca aceasta scrisoare sa devina publica in toata Episcopia Ortodoxa de la Vatra Româneasca, si nu numai, si noi Consilierii Parohiei „Sf.Treime” din Miramar, Florida, ne asumam raspunderea redactarii ei in sedinta de Consiliu Parohial din data de 17 mai 2009. Drept pentru care semneaza si va spun din inima Doamne Ajuta Unirii!
Presedintele Consiliului Parohial,
Eduard Catalin Badiu
Preot Paroh,
Pr.Paroh Adrian Balescu
Secretar al Consiliului Parohial,
Dn.Ovidiu Pacurar

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

Sponsors